Nasturii, folosiți mult timp doar pentru prinderea hainelor, au traversat epoci şi roluri: de la obiecte decorative în civilizaţia Văii Indusului, în jurul anului 2000 î.Hr., la simboluri ale statutului social în Europa renascentistă şi ulterior bijuterii purtabile.
În Evul Mediu tardiv nasturii au început să aibă şi un rol practic, iar în Renaştere modelele din aur şi pietre preţioase erau folosite pentru a etala bogăţia — la întâlnirea din 1520 între Francisc I şi Henric al VIII, ambii regi au purtat astfel de nasturi. În secolele următoare, preferinţa pentru piese spectaculoase a continuat: Ludovic al XIV-lea purta nasturi cu diamante, iar în secolul al XVIII-lea bărbaţii înstăriţi preferau nasturi mari, cu pietre sau imitatii lucioase.
Casele de modă şi artiştii au contribuit la transformarea nasturelui în obiect de design: Coco Chanel a introdus semnele distinctive pe nasturi, iar Elsa Schiaparelli a colaborat cu artiști precum Alberto Giacometti sau Jean Schlumberger pentru creaţii neobişnuite. O pereche de nasturi din bronz concepută de Giacometti pentru Schiaparelli, datată în anii 1930 şi expusă la Victoria and Albert Museum, este evaluată la 75.000 de lire sterline.
Piaţa rămâne una de nişă, cu preţuri foarte variate: majoritatea nasturilor vintage couture se vând între 5 şi 30 de lire bucata, dar piesele rare, în special cele cu pietre preţioase din secolele XVIII–XIX, ating sume mari. Exemple recente: un nasture Liberty din 1902 s-a vândut cu 460 de lire, iar un set de cinci nasturi semnaţi William Hair Haseler din 1905 a fost cumpărat cu 560 de lire. Un set de nouă nasturi pictaţi cu peisaje, estimat la 600–1.000 de lire, a fost scos la licitaţie în iunie.
Colecţionarii se specializează pe perioade şi materiale: argintul Art Nouveau şi Arts and Crafts a câştigat popularitate, iar nasturii din plastic francez 1920–1940 sau cei din sticlă de Boemia rămân mai accesibili. Unele obiecte vechi sunt transformate în bijuterii: un inel făcut dintr-un nasture cu smarald columbian şi diamante (circa 1760) este oferit la 35.000 de lire, iar un inel realizat dintr-un nasture cu diamante datat aproximativ 1890 costă 22.000 de lire.
Colectori şi comercianţi citaţi includ pe Sylvia Llewelyn, care are o colecţie de aproximativ 4.000 de piese, Robert Bleasdale, fondatorul casei de licitaţii Bleasdales, şi Eva Reynolds de la Eva Rarities. Lucie Rie, care a început să producă nasturi în anii 1940, făcea în 1946 circa 6.000 de bucăţi pe lună; astfel de piese se vând astăzi, în general, între 200 şi 800 de lire pe bucată.
Comentarii recente