Oprirea controlată a Unității 2 de la centrala nucleară de la Cernavodă a pus presiune pe sistemul energetic național și a obligat România să apeleze la importuri într-un moment cu consum ridicat, când producția solară dispăruse odată cu inserția serii. Ministerul Energiei estima pentru orele de vârf un necesar de import de până la 2.300 MW, după ce Unitatea 1 era deja oprită.
Problema semnalată de experți nu este doar capacitatea fizică de a importa energie, ci şi costul acesteia. Datele pentru piaţa PZU au arătat că, în intervalul 22:00–22:30, preţul a fost de circa 1.076 lei/MWh, faţă de media zilei de aproximativ 749 lei/MWh, adică aproximativ 44% peste medie. Expertul Silviu Gresoi spune că importurile pot acoperi necesarul pe termen scurt, „dar problema este cât plătim pentru ele” şi că preţurile angro ridicate pot ajunge în final în facturi şi în costurile economice.
În timpul zilei, radiaţia solară a permis producţia fotovoltaică să contribuie semnificativ: vineri la prânz România producea circa 5.541 MW, consumul era peste 4.000 MW, iar excedentul de aproximativ 1.233 MW putea fi exportat. Seara, însă, când panourile nu mai produc, sistemul a trebuit să recurgă la hidro, gaze, cărbune, eolian şi la importuri pentru a acoperi deficitul creat de indisponibilitatea nucleară.
Concluzia este că, pe lângă noi capacităţi de producţie, sistemul are nevoie de soluţii de stocare şi flexibilitate (baterii, hidro cu acumulare, reţele şi alte mecanisme de echilibrare) pentru a permite mutarea energiei produse la prânz către orele de consum ridicat. Oprirea Reactorului 2 nu a dat peste cap funcţionarea sistemului, dar a testat capacitatea acestuia de a răspunde la un şoc la costuri înainte ridicate.
Comentarii recente