Cercetătorii conduși de Koji Ishii, de la Universitatea din Kanazawa, au obținut genomuri de înaltă calitate pentru două persoane din Japonia antică şi au reconstruit elemente cheie ale istoriei populațiilor din arhipelag. Probele includ o femeie din perioada timpurie Jōmon, denumită IY1, datată la aproximativ 8.300 de ani, şi un bărbat din perioada Yayoi, denumit DO, datat la circa 2.300 de ani.
ADN-ul obținut a avut o acoperire neobișnuit de ridicată pentru condițiile locale: ~67× pentru IY1 și ~46× pentru DO, permițând analize detaliate. Genomul IY1 corespunde populațiilor asociate culturii Jōmon, în timp ce DO este mai apropiat genetic de locuitorii actuali ai insulelor principale şi are componente legate de populații din nord‑estul Asiei.
Rezultatele susțin un model de migrații succesive şi contacte repetate între diverse grupuri din Asia continentală, mai degrabă decât un singur val migrator. După Ultimul Maxim Glaciar, linia Jōmon a rămas relativ stabilă numeric, iar linia care a dus la Yayoi a înregistrat o creștere treptată, posibil începută pe continent.
Cercetătorii au examinat și gena AMY1, implicată în producerea amilazei salivare. Ambele persoane aveau un număr relativ mare de copii ale acestei gene; prezența acestui caracter la IY1, cu mult înaintea răspândirii agricole a orezului, sugerează că adaptarea la digestia amidonului exista în Eurasia de Est înainte de agricultura pe scară largă.
Studiul completează alte analize recente care arată că populația japoneză modernă provine din cel puțin trei componente ancestrale (Jōmon, Yayoi şi o componentă din nord‑estul Asiei), indicând un proces complex de amestec şi contacte pe mii de ani.
Comentarii recente