Fundațiile Podului lui Constantin cel Mare reapar pe malul Dunării din cauza secetei

Retragerea apelor Dunării, cauzată de seceta severă din această vară, a scos la iveală părți din fundaţiile Podului lui Constantin cel Mare, una dintre cele mai remarcabile realizări inginereşti ale Imperiului Roman. Vestigiile au apărut în apropierea satului Ghighen, în zona fostului oraş roman Ulpia Oescus, pe teritoriul Bulgariei.

Pe 4 august, o echipă a Muzeului Istoric Regional din Plevna a desfăşurat o misiune de documentare: au fost realizate fotografii aeriene şi au fost folosite drone pentru cartografierea fundaţiilor şi evaluarea stării lor de conservare. Pavel Popov, reprezentant al muzeului, a subliniat că astfel de momente sunt rare şi oferă o ocazie unică de a observa şi studia structura în mediul său natural.

Podul, construit la ordinul împăratului Constantin cel Mare şi inaugurat la 5 iulie 328 d.Hr., lega Ulpia Oescus de Sucidava (Celic, lângă actuala Corabia, judeţul Olt). Lungimea totală era de 2.437 m, dintre care 1.137 m traversau albia Dunării; tablierul din lemn avea circa 5,7 m lăţime, iar pilonii erau din piatră şi mortar.

Istoricii consideră că podul a fost folosit aproximativ 40 de ani, până în jurul anului 367 d.Hr. Tot din efectele secetei, în zone ale fluviului şi-au făcut din nou apariţia şi zeci de epave ale unor nave de război germane scufundate în 1944 în apropierea localităţii Prahovo, la graniţa cu România.