Scăderea debitului Dunării a relansat discuțiile despre vulnerabilitatea centralelor nucleare din regiune, însă experții subliniază că situația de la Cernavodă nu este echivalentă cu cea de la Kozlodui.
Diferența principală ţine de amplasament şi de modul de alimentare cu apă pentru sistemele de răcire. Centrala de la Cernavodă foloseste tehnologia CANDU‑PHWR şi preia apă prin Canalul Dunăre–Marea Neagră, conform proiectului iniţial, în timp ce Kozlodui, cu reactoare PWR‑VVER, este amplasată direct pe malul Dunării şi extrage apă printr‑o staţie de pompare dintr‑o zonă mai adâncă a fluviului.
Specialiştii atrag atenţia că soluţii precum instalarea unui baraj cu cameră gonflabilă în canal nu pot mări debitul de intrare dacă problema apare la priza de admisie din Dunăre. Un astfel de dispozitiv poate reţine apa deja prezentă în canal, dar nu poate crea un aport suplimentar din fluviu.
De asemenea, Canalul Dunăre–Marea Neagră este şi o cale navigabilă internaţională administrată prin ecluze, astfel că structuri fixe sau semifixe pot afecta traficul naval şi operaţiunile canalului.
Pe lângă diferenţele de amplasament, cele două centrale folosesc tehnologii diferite, cu configuraţii distincte ale sistemelor de răcire, motiv pentru care măsurile de creştere a rezilienţei trebuie adaptate fiecărui sit în parte. Compararea directă poate fi utilă pentru înţelegerea riscului general, dar nu justifică transferul automat al soluţiilor tehnice între Cernavodă şi Kozlodui.
Comentarii recente