Decizia secretarului american al Apărării, Pete Hegseth, de a introduce testarea anuală a nivelului de testosteron pentru militarii activi şi rezerviştii cu vârsta peste 30 de ani a stârnit critici din partea comunităţii medicale.
Noua directivă prevede efectuarea analizelor pentru depistarea deficitului de testosteron, fără a impune însă administrarea tratamentului în cazul rezultatelor scăzute. Hegseth susţine că măsura va îmbunătăţi rezistenţa fizică, performanţa şi pregătirea de luptă, iar orice decizie terapeutică va rămâne voluntară şi se va lua împreună cu medicii.
Cinci dintre cei şase experţi consultaţi au declarat că nu înţeleg justificarea testării de rutină pentru toţi militarii peste 30 de ani şi avertizează că acest lucru ar putea conduce la tratamente inutile sau dăunătoare. Ghidurile Asociaţiei Americane de Urologie şi ale Societăţii de Endocrinologie recomandă terapia cu testosteron doar la pacienţii cu niveluri scăzute confirmate şi simptome specifice, precum scăderea libidoului, oboseală persistentă, pierdere de masă musculară sau reducere a densităţii osoase.
Specialiştii subliniază că testosteronul tinde să scadă natural după 30–40 de ani, dar variaţia individuală nu justifică testarea sistematică a întregii populaţii militare. Ei avertizează şi asupra riscurilor terapiei neindicate: infertilitate, micşorarea testiculelor, îngroşarea sângelui, tulburări de ritm cardiac, fracturi osoase sau probleme de prostată, printre altele.
Hegseth a explicat că programul urmăreşte şi identificarea aşa-numitului „Operator Syndrome”, descris la membrii forţelor speciale şi asociat cu multiple tulburări, dar experţii atrag atenţia că acest sindrom pare specific expunerilor extreme şi nu poate fi extrapolat la tot personalul militar. Mulţi medici recomandă măsuri non‑hormonale — somn adecvat, alimentaţie echilibrată, controlul greutăţii şi recuperare — pentru îmbunătăţirea nivelului de testosteron fără terapie hormonală.
Comentarii recente