În contextul anchetei asupra centrelor sociale din Bihor, Viorel Pașca a oferit, la Realitatea Plus, explicații despre modul în care a funcționat Asociaţia „Dumbrava” şi despre acuzaţiile din dosarul DIICOT. El afirmă că nu a pornit cu intenţia de a înfiinţa un azil, ci de a oferi adăpost unor oameni rămaşi pe stradă, după ce, acum aproximativ 20 de ani, a văzut o ştire despre persoane care au murit din cauza gerului.
Paşca povesteşte că, treptat, a construit mai multe case şi a găzduit sute de persoane vulnerabile — mulţi fără familie, fără locuinţă sau venituri. Spitale din diferite judeţe ar fi trimis la Dumbrava pacienţi externaţi medical pentru care nu exista altă soluţie; el spune că 80-90% dintre aceşti bolnavi proveneau de la spitale.
Despre autorizare, Paşca susţine că standardele cerute de autorităţi erau imposibil de aplicat în clădirile existente (cerinţe privind metri pătraţi, băi în fiecare cameră etc.) şi că transformarea caselor normale în centre conforme ar fi însemnat demolări şi reconstrucţii.
Referitor la folosirea pensiilor, el recunoaşte că iniţial nu existau reguli, dar ulterior a implementat un sistem în care veniturile beneficiarilor erau folosite pentru întreţinerea lor, susţinând că fiecare semna un consimţământ. Dă ca exemplu un caz cu pensie de 1.200 lei, folosită pentru necesităţile persoanei, pentru a evita risipa pe alcool sau ţigări.
Paşca insistă că „Dumbrava” a fost o soluţie pentru persoane pe care statul nu le-a putut prelua şi spune că a cerut în repetate rânduri instituţiilor să preia beneficiarii, fără succes, uneori pentru că persoanele au refuzat relocarea, fiind îngrijite şi având domiciliul pe locul în care trăiau.
Comentarii recente