În timpul șederii mele în închisoarea Pitești, am fost nevoit să dorm cu fața spre un bec de 500 wați, cu mâinile deasupra cearșafului.

În perioada 29-30 septembrie, Pitești a găzduit a XXIII-a ediție a Simpozionului Internațional „Experimentul Pitești-Reeducarea prin tortură”. La acest important eveniment au participat foști deținuți politici, istorici și cercetători din România, Moldova, Canada, Elveția și Germania. Unul dintre vorbitori a fost Sergiu Rizescu, președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici, filiala Argeș, și Cetățean de Onoare al Piteștiului. Rizescu, care a petrecut mulți ani în închisorile Pitești, Jilava, Dej și Cavnic, a împărtășit amintiri dureroase despre perioada petrecută în închisoarea Pitești, fiind și el victimă a bătăilor și torturilor. La simpozion, el a vorbit despre experiența înfiorătoare de a fi închis în orașul său natal, înfometat și în imposibilitatea de a se apropia de fereastră din cauza santinelelor. Rizescu a povestit și despre tortura psihică la care a fost supus de Securitate, inclusiv privarea de somn din cauza unui bec puternic din celulă. Experimentul Pitești, considerat cel mai mare și intensiv program de spălare a creierului prin tortură din blocul comunist, a avut loc la închisoarea Pitești între 1949 și 1951. Astăzi, doar câțiva dintre cei aproximativ 800 de tineri care au trecut prin experiment mai sunt în viață. În iulie, Ministerul Culturii a clasat ansamblul Penitenciarului Pitești ca monument istoric, recunoscând astfel importanța sa în contextul încercărilor comuniste de reeducare prin tortură. Atât scriitorul Aleksandr Soljenițîn, cât și istoricul François Furet au catalogat experimentul de la Pitești drept o barbarie și dezumanizare deosebit de grave. Penitenciarul Pitești, construit între 1937 și 1941, a fost cel mai modern spațiu de detenție din România, dar a fost închis în 1977 sub presiunea Occidentului. În prezent, o parte din zidul închisorii mai există pe latura de nord-vest a curții.