Sărbătoarea „Sânjorzului” din Maramureș este marcată de ritualuri străvechi, care datează de mai mult timp decât creștinismul, având scopul de a alunga energiile negative.

Pe 23 aprilie se sărbătorește Sfântul Gheorghe, cunoscut ca „ucigașul de balaur” în Biblie. Cu toate acestea, Sânjorzul din Maramureș, celebrat în aceeași zi, are puține legături cu Sfântul Gheorghe și mai degrabă este asociat cu tradițiile agrare din trecut, cu venirea primăverii și cu ideea de „început”.

Etnologul Corina Izabela Csiszár de la Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Maramureș explică că această sărbătoare are origini păgâne. În vechiul calendar păgân, Sânjorzul marca începutul lucrărilor agricole de primăvară. Această sărbătoare era dedicată unei divinități a vegetației, care deschidea anul pastoral și agricol, marcând o nouă etapă în natură.

Una dintre tradițiile din această zi era „udatul”, în care tinerii se stropesc reciproc cu apă neprețuită pentru a asigura fertilitatea și norocul în noul an agricol. Etnologul descrie obiceiurile de stropire a caselor, animalelor și uneltelor agricole, precum și dialogurile cu femeile bătrâne care își aminteau de tradițiile de Sânjorz din trecut.

Alte obiceiuri de Sânjorz includ ieșitul cu animalele, în care se arunca agheasmă și se punea tămâie sub praguri pentru a aduce noroc și protecție. Etnologul citează mai multe dialoguri cu bătrânele din Maramureș pentru a ilustra tradițiile și credințele legate de această sărbătoare.