Insula NATO pe care flutură drapelul Rusiei este noul punct fierbinte din regiunea Arctica.

La o distanță de aproximativ 1.300 de kilometri de Polul Nord, într-un oraș minier izolat, moneda de salarizare este rubla, posturile de televiziune difuzează canale rusești și cartelele SIM provin din Rusia. Cu toate acestea, localitatea face parte din Norvegia, țară fondatoare a NATO.

Barentsburg, un oraș minier din arhipelagul Svalbard, este o anomalie geopolitică generată de Tratatul din 1920, care a acordat Norvegiei suveranitate asupra teritoriului, dar a permis altor state – inclusiv Rusiei, Chinei și Statelor Unite – să aibă acces și să desfășoare activități economice, cu condiția ca insulele să nu fie militarizate, conform The Wall Street Journal.

În prezent, odată cu intensificarea prezenței militare ruse în Arctica și cu declarațiile președintelui american Donald Trump privind Groenlanda, există temeri că echilibrul fragil din nordul îndepărtat ar putea fi perturbat în Svalbard.

În Barentsburg, steagul rus este omniprezent. Școala locală, aflată pe o stradă denumită după un explorator rus, urmează curriculumul educațional al Rusiei, iar comunitatea este administrată de compania de stat rusă Arktikugol.

La aproximativ patru ore distanță, cu snowmobilul, se află Longyearbyen, cel mai mare oraș norvegian din arhipelag, cu aproximativ 2.600 de locuitori, majoritatea fiind norvegieni. Primarul, Terje Aunevik, evidențiază poziția bazelor militare rusești din regiunea arctică pe hartă și afirmă că strategia locală rămâne neschimbată: calm, previzibilitate și cooperare cu aliații.

Această abordare, un fundament al politicii arctice a Norvegiei de decenii, se confruntă cu presiuni din ce în ce mai mari într-un context internațional volatil.

Zone considerate anterior periferice în geopolitica globală, cum ar fi Arctica, au devenit acum spații de competiție strategică. Svalbard ocupă o poziție strategică, fiind situat pe una dintre cele mai scurte traiectorii aeriene pentru rachetele rusești îndreptate către SUA și având acces la resurse naturale valoroase.

Autoritățile americane și norvegiene susțin că o facilităție științifică chineză din arhipelag ar putea avea aplicații cu dublă utilizare, inclusiv militare. Universitatea locală a impus restricții privind accesul studenților chinezi anul trecut, invocând preocupările legate de securitate.

Rusia încearcă, la rândul său, să atragă cercetători străini la o nouă stație științifică din Barentsburg, consolidând cooperarea cu China.

Președintele rus Vladimir Putin a declarat anterior că Moscova monitorizează cu atenție militarizarea Europei, în timp ce oficialii ruși au pus sub semnul întrebării gradul de suveranitate al Norvegiei asupra arhipelagului.

Guvernul din Oslo a intensificat patrulele maritime în jurul arhipelagului, a impus reguli mai stricte pentru cetățenii străini și a anunțat planuri pentru explorarea fundului marin, unde s-ar afla depozite de pământuri rare, esențiale pentru industriile moderne.

Autoritățile au desemnat anul 2026 drept „Anul Apărării Totale”, încurajând implicarea societății – de la pescari instruiți să identifice nave suspecte până la elevi care învață noțiuni de prim ajutor.

Cu toate acestea, vulnerabilitățile rămân. În ianuarie, o navă care transporta alimente către arhipelag a fost nevoită să se oprească din cauza unor probleme tehnice, lăsând insulele fără aprovizionare timp de câteva zile. Cablurile submarine care asigură conexiunea la internet sunt, de asemenea, considerate vulnerabile la sabotaj.

Norvegia s-a bazat în trecut pe sprijinul Statelor Unite pentru securitatea Svalbardului, oferind acces la bazele lor de pe continent și furnizând informații despre activitatea submarinelor ruse în zona maritimă cunoscută sub numele de „Bear Gap”.

Unii oficiali norvegieni susțin desfășurarea de capacități militare pe insule ca măsură de descurajare. Moscova a avertizat însă că o astfel de acțiune ar încălca prevederile tratatului din 1920, care interzice utilizarea arhipelagului în scopuri militare.

Experții în securitate arctică avertizează că în cazul unui conflict între NATO și Rusia, Svalbard ar putea deveni rapid un punct strategic crucial.

În Barentsburg, oficialii ruși resping scenariile unui conflict iminent. Consulul rus a solicitat respectarea strictă a tratatului Svalbard și a criticat sancțiunile impuse de Norvegia Moscovei.

Muzeul local subliniază prezența rusă seculară în arhipelag, iar frescele din perioada sovietică amintesc de vremurile când așezarea era de trei ori mai mare și reprezenta simbolul socialismului pe teritoriul NATO.

Astăzi, activitatea minieră este redusă și nerentabilă, iar relațiile dintre cele două comunități – norvegiană și rusă – sunt minime. În Longyearbyen, proprietarii unui restaurant au acoperit cu un steag ucrainean un bust din marmură al lui Lenin, primit anterior cadou din partea comunității ruse.

Într-o regiune unde tratatele internaționale, resursele naturale și rivalitățile geopolitice se intersectează, Svalbard rămâne un test al capacității Europei și NATO de a menține stabilitatea într-un climat strategic tot mai incert.