Industria de apărare și capacitatea militară a Europei sunt reconstruite într-un ritm alert, după trei decenii de reduceri continue.

Europa își reface rapid industria de apărare și capacitatea militară după trei decenii de reduceri succesive. Presiunea vine din agresivitatea Rusiei și incertitudinea legată de garanțiile transatlantice oferite de Washington. Un tablou prezentat de The Guardian și Politico arată o Europă tot mai preocupată de vulnerabilitatea sa.
Săptămâna trecută, generalul Fabien Mandon, șeful armatei franceze, a atras atenția că Franța trebuie să fie pregătită să-și piardă copiii, deoarece Rusia se pregătește pentru o eventuală confruntare cu țările europene până în 2030.
După aproape trei decenii de pauză, Franța va anunța joi reintroducerea serviciului militar — o decizie importantă pentru o țară care se confruntă cu un deficit de personal similar cu cel din restul Europei, deși deține arsenal nuclear.
Președintele Emmanuel Macron urmează să prezinte planul la baza militară Varces din Alpii francezi. Se pare că va fi un program voluntar de zece luni, deschis atât femeilor, cât și bărbaților.
Pentru Franța, aceasta reprezintă un pas important, în timp ce alte țări precum Letonia și Croația au reintrodus deja serviciul militar obligatoriu. De-a lungul timpului, ideea revenirii la armată a fost susținută de diferite părți politice, fie ca soluție pentru coeziunea socială, fie ca modalitate de a reda tinerilor disciplina și patriotismul.
Astăzi, însă, principalul motiv este acela că Franței îi lipsesc soldații în uniformă. Consolidarea armatelor subdimensionate a devenit o prioritate pentru țările membre NATO, având în vedere estimările privind riscul crescut reprezentat de Rusia până în 2030.
Armata franceză este a doua ca mărime din UE, după Polonia, dar se confruntă cu un deficit de personal. Prin reintroducerea serviciului militar voluntar, Parisul speră să acopere acest gol și să ajungă la un număr mai mare de rezerviști până în 2035.
În timp ce Franța adoptă un model voluntar, alte țări se confruntă cu o realitate mai directă. Lituania, Suedia și Letonia au reintrodus serviciul militar obligatoriu în urma agresiunii rusești din ultimii ani.
Sprijinul public pentru serviciul militar variază în funcție de regiune, cu nordul Europei fiind mai receptiv decât vestul. În timp ce unele state se tem mai mult de amenințarea rusă din cauza geografiei, altele sunt mai rezervate.
Decizia Franței de a reintroduce serviciul militar reflectă, în primul rând, nevoia de mai mulți soldați, dar și dorința de a reconecta societatea cu armata, într-o perioadă de fragilitate crescută la nivel european.
Alte state occidentale, cum ar fi Marea Britanie și Spania, sunt mai reticente în ceea ce privește revenirea la serviciul militar obligatoriu, fie din motive financiare, fie din alte considerente.
În Franța, cu toate că bugetul de apărare este în creștere, reintroducerea serviciului militar obligatoriu nu este fezabilă din cauza lipsei de infrastructură. Obiectivul actual este de a atrage 50.000 de voluntari până în 2035.
În această perioadă, tot mai multe state occidentale explorează modele de recrutare diverse, de la voluntar la obligatoriu. Germania, Franța și Polonia sunt printre țările care analizează diverse opțiuni.
În concluzie, Europa se confruntă cu provocări din ce în ce mai mari în domeniul apărării și se vede nevoită să își adapteze strategiile militare pentru a face față unui mediu geopolitic instabil.