„Poligamia profesională” este destul de răspândită în România dintr-un mix de motive economice, fiscale și culturale, deseori generată de problemele financiare și favorizată de sistemul de impozitare din România, potrivit experților consultați de .

Pentru mulți oameni, un singur job – mai ales dacă este plătit la nivel apropiat de salariul minim – nu acoperă toate cheltuielile. În aceste condiții, un al doilea job sau proiect devine o soluție firească pentru a ajunge la un venit decent.

Așa apare „poligamia profesională”, stimulată de modul în care sunt calculate contribuțiile sociale în România, spun experții consultați de .

Potrivit acestora, regula fiscală spune că, dacă ai un singur contract part-time și venitul tău brut este sub nivelul salariului minim, contribuțiile (CAS și CASS) se calculează la nivelul salariului minim, nu la venitul efectiv. Asta face ca munca part-time, luată singură, să fie ineficientă fiscal și mai costisitoare pentru angajator.

În schimb, dacă o persoană are mai multe contracte de muncă (adică practică „poligamia profesională”), iar veniturile cumulate ajung cel puțin la nivelul salariului minim, atunci contribuțiile se pot calcula proporțional la veniturile reale din fiecare contract. Cu alte cuvinte, dispare acea „suprataxare” aplicată contractelor part-time izolate.

„Regimul fiscal pentru contractele de muncă part-time în România este particular, deoarece statul a introdus regula numită informal „suprataxarea contractelor part-time”, a declarat pentru expertul contabil și consultant fiscal, Adrian Ghencea.

În esență, susține acesta, dacă un angajat are un salariu part-time sub salariul minim brut pe economie, contribuțiile sociale nu se calculează la venitul real, ci la un prag minim stabilit de lege.

Regula generală arată că dacă un angajat are contract part-time și salariul brut este sub salariul minim brut pe economie, atunci CAS (pensia) și CASS (sănătatea) se calculează ca pentru salariul minim pe țară.

Practic, nu se calculează la salariul efectiv, ci la un nivel minim stabilit de lege. Motivul măsurii este că statul a vrut să evite situațiile în care contractele full-time erau transformate artificial în part-time pentru a reduce contribuțiile.

„Conform nivelului aplicabil până la 30 iunie 2026, salariul minim brut este de 4.050 lei, dar există o facilitate de 300 lei netaxabili. Prin urmare, contribuțiile CAS și CASS pentru part-time se calculează la 3.750 de lei brut, chiar dacă salariul real este mai mic”, spune consultantul fiscal Adrian Ghencea.

Contribuțiile sunt aceleași ca la un contract normal:

• CAS (pensii): 25%

• CASS (sănătate): 10%

• Impozit pe venit: 10%

• CAM (angajator): 2,25%

Diferența este baza de calcul.

Exemplu concret (2 ore / zi)

Salariu brut: 1.200 lei

Normal ar fi:

• CAS = 300

• CASS = 120

În realitate (regula minimului)

Se calculează la 3.750 lei:

• CAS = 937,5 lei

• CASS = 375 lei

Diferența dintre taxele calculate la salariul real și cele la minim o suportă angajatorul.

Regula nu se aplică dacă persoana este elev sau student sub 26 ani, pensionar pentru limită de vârstă, persoană cu dizabilități, părinte cu cel puțin 2 copii în întreținere sau are mai multe contracte de muncă care cumulate depășesc salariul minim brut. În aceste cazuri, contribuțiile se calculează la venitul real.

„În prezent, dacă ai un singur contract part-time mic, taxele CAS și CASS se calculează aproape ca la salariul minim. Dacă ai mai multe contracte sau te încadrezi într-o excepție, taxele se calculează la venitul real”, adaugă specialistul Adrian Ghencea.

În ciuda acestor costuri, contractele part-time continuă să fie utilizate, mai ales în contextul schimbărilor din piața muncii și al creșterii interesului pentru modele flexibile.

Pe piața muncii din România e preferată și poligamia profesională, care presupune ca un angajat să lucreze în același timp pentru mai mulți angajatori.

Conceptul reflectă o realitate tot mai prezentă în economie: specialiști care aleg să își împartă timpul între mai multe companii, în funcție de proiecte, competențe și disponibilitate.

Din punct de vedere legal, această practică este permisă în România, cu anumite condiții. Codul Muncii nu interzice cumulul de funcții, iar un angajat poate avea mai multe contracte individuale de muncă, chiar și simultan, atât timp cât:

• respectă durata maximă legală a timpului de muncă (în medie 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare)

• nu există clauze de exclusivitate sau neconcurență în contractele semnate

• își îndeplinește obligațiile față de fiecare angajator

„În ziua de astăzi nu numai companiile aleg să angajeze persoane part-time, ci și angajații doresc să lucreze pentru mai multe companii. Acest lucru oferă beneficii de ambele părți: pe de o parte, companiile plătesc exact cât au nevoie și pe perioada de care au nevoie, iar angajații au posibilitatea să facă exact ce știu și vor, fără a fi nevoiți să facă activități pentru care nu sunt calificați, doar pentru a umple cele 8 ore.

În plus, angajatorii au și posibilitatea de a găsi specialiști mai buni, pentru care, chiar dacă plătesc mai mult, se dovedește a fi o investiție mai bună, pentru că activitatea este făcută mai repede. Din ce în ce mai multe joburi fractionare au început să apară și vor mai apărea”, a explicat pentru consultantul financiar și de business, Gianina Crăciun.

Angajații pot lucra part-time în același timp pentru mai multe companii în toate departamentele, dar cel mai frecvent lucrează în acest regim în operațional, financiar și marketing.

În opinia specialistei, „profesionistului poligam” nu este un trend, ci o schimbare filosofică. Ideea unei cariere unice, lineare, nu a fost niciodată doar un model economic. A fost un contract filosofic: muncitorul oferea loialitate, timp și identitate. În schimb, sistemul promitea stabilitate, progres și sens.

„Acest contract se dizolvă acum în liniște. Ceea ce vedem astăzi, adesea etichetat drept carieră poligamă sau muncă de tip portofoliu, nu este o revoltă împotriva muncii. Este o recalibrare a autonomiei”, adaugă Gianina Crăciun.

Din perspectiva consultanței, schimbarea este clară. Profesioniștii de top nu se mai definesc printr-un singur rol, ci printr-un portofoliu de capabilități: un rol principal (angajare sau poziție de leadership), proiecte de advisory sau consultanță, capital intelectual (conținut, metodologii, predare), investiții sau surse de venit pasiv.

Aceasta nu este instabilitate. Este managementul riscului aplicat capitalului uman.

În finanțe, diversificarea este un principiu de prudență. În carieră, ea devine un principiu de supraviețuire – și, din ce în ce mai mult, unul de strategie.

„În esență, această evoluție readuce în prim-plan o veche întrebare filosofică: ce înseamnă să fii liber în raport cu munca? Timp de decenii, libertatea a fost amânată: după promovare, după siguranța financiară, după pensionare. Noua logică profesională contestă această amânare”, punctează specialista în consultanță financiară și de business.

„Profesionistul poligam” caută autonomie parțială acum, nu libertate totală mai târziu: autonomie de gândire, autonomie a veniturilor, autonomie a alegerii. Nu pentru a fugi de responsabilitate, ci pentru a-și recâștiga capacitatea de a decide.

Această transformare se aliniază puternic cu idei clasice din filosofie:

• noțiunea aristotelică de flourishing (eudaimonia) — munca drept expresie a virtuții și a potențialului, nu doar un instrument de supraviețuire;

• reziliența stoică — să nu depinzi în totalitate de structuri externe pe care nu le poți controla;

• existențialismul modern — sensul nu este atribuit, ci construit.

„Fiind consultant, văd această schimbare manifestându-se deja în organizații. Companiile nu se mai întreabă doar „Cum optimizăm costurile?”. Ele încep să întrebe: „Cum proiectăm sisteme care rămân reziliente atunci când oamenii nu mai doresc — sau nu mai au încredere în — cariere cu o singură traiectorie?”. În mod ironic, organizațiile care rezistă acestei realități accelerează adesea pierderea talentului. Cele care o integrează inteligent devin magneți pentru profesioniști de calibru înalt.

Iată paradoxul pe care îl împărtășesc adesea board-urilor și fondatorilor: cu cât oamenii se simt mai în siguranță, cu atât creează mai multă valoare. Cu cât se simt mai captivi, cu atât devin mai tranzacționali”, explică Gianina Crăciun.

De la 1 iulie, când salariul minim pe economie se majorează la 4.325 lei, pentru angajații part time, angajatorii plătesc contribuții majorate la pensii (CAS) și sănătate (CASS) ca pentru un salariu brut de 4.125 lei, pentru că Guvernul a prelungit facilitatea privind suma netaxabilă, pe care a redus-o însă de la 300 la 200 lei de la 1 iulie. Facilitatea vizează, în principal, salariații cu normă întreagă plătiți cu minimul pe economie, însă se aplică și salariaților cu normă parțială.

Așadar, în loc să plătească CAS și CASS ca pentru un salariu brut de 4.325 lei, angajatorii plătesc contribuțiile respective raportându-se la un salariu brut de 4.125 lei. Raportarea la salariul brut de 4.125 lei este valabilă începând cu veniturile aferente lunii iulie 2026 (iată aici cum stă situația până la veniturile lunii iunie 2026 – în esență, lucrurile nu s-au mai schimbat din ianuarie 2025).

Diferența între nivelul CAS și CASS pentru venitul realizat efectiv și nivelul CAS și CASS pentru un salariu brut de 4.125 lei este suportată de angajator pentru salariații part time.

În cazul salariaților full time, facilitatea sumei netaxabile se aplică ușor diferit. Mai precis, pentru un salariu brut de 4.325 lei, angajatorul plătește taxe ca pentru un salariu brut de 4.125 lei, însă facilitatea acoperă toate taxele salariale, nu doar CAS și CASS.