Interviu despre crearea mitului „savantei academician doctor inginer” și cum acesta a devenit parte a pachetului diplomatic românesc.

În anii ’70 și ’80, figura centrală a femeii de știință din România era Elena Ceaușescu, prezentă în manuale, jurnale de actualități și delegații oficiale. Ea a fost asociată nu doar cu liderul statului, ci și cu titlul de „academician doctor inginer”, devenind recunoscută în spațiul public. Construcția acestei imagini și impactul său asupra statutului femeilor în știință au fost analizate de istoricul Cosmin Popa pentru „Weekend Adevărul”. Această construcție a început cu ascensiunea Elenei Ceaușescu în funcția de directoare a Institutului Național de Chimie în 1967, iar momentul crucial a fost intrarea sa în Academia de Științe a New Yorkului în 1973. Acest eveniment a avut un impact politic și internațional semnificativ, iar recunoașterea sa în diverse academii din întreaga lume a devenit parte a diplomației românești conduse de Nicolae Ceaușescu. Cu toate acestea, promovarea Elenei Ceaușescu nu a facilitat accesul altor femei în știință, iar standardul academic în România a fost afectat negativ de confuzia între politică și știință promovată de regimul comunist. Această pervertire a standardelor academice a condus la o deteriorare accelerată a mediului academic și la o epidemie de plagiat în perioada postcomunistă. Elena Ceaușescu a contribuit la această situație, luptând pentru diluarea și pervertirea standardelor academice în scopul consolidării politice a regimului.