Interviu cu arhitectul responsabil pentru proiectarea „Blocului Creion“ din Constanța. Consideră inacceptabil să amplasezi un bloc la o distanță atât de mică de altul.

Când cobori din tren la mare, la Constanța, primeşti întâmpinarea a trei siluete care se remarcă în peisaj ca fiind cele mai înalte din oraş: I1, I2, I3. Acestea marchează marginea cartierului gării, fiind asemănătoare la structură, dar diferite în felul în care balcoanele înaintează şi se retrag.

De aici, drumul coboară spre faleză, printre fronturi obișnuite de locuințe. În apropierea mării, apare blocul MF1, cunoscut sub numele de „Blocul Creion“, cu forma sa rotundă care iese din ritmul arhitectural obișnuit, fiind aşezat pe nişte picioare invizibile cu un rol esențial în stabilitatea falezei.

Aceste repere au apărut în mijlocul anilor ’80, într-o perioadă în care majoritatea lucrărilor erau blocuri de locuințe tipizate. Arhitectul Alexandru Costandache a discutat despre începuturile sale, logica tipizării din comunism și felul în care au prins formă clădirile emblematice ale Constanței în acea perioadă.