Expediția „Belgica” din Antarctica a fost una specială, care a marcat o schimbare importantă în modul în care percepeam lumea, datorită călătoriei lui Emil Racoviță.

Pe 16 august 1897, în portul Anvers din Belgia, oameni de diferite naționalități se îmbarcau pentru o călătorie care avea să schimbe înțelegerea umanității despre lume. Printre ei se afla Emil Racoviță, un biolog și oceanolog deja consacrat, provenind dintr-o țară nou formată, dar deja cunoscut în Franța. Racoviță, provenind dintr-o familie bună din Iași, a făcut studii liceale alături de savantul Grigore Antipa și Dimitrie Voinov. Deși a studiat Dreptul la Sorbona, a descoperit o nouă pasiune care l-a dus până la Polul Sud, în Antarctica. După absolvirea Facultății de Științe, Racoviță a lucrat în laboratoarele Arago din Banyuls-sur-Mer, unde a făcut scufundări. În timpul expediției „Belgica“, Racoviță a fost surprins în prima fotografie subacvatică. După finalizarea studiilor, a fost chemat în România pentru stagiul militar, dar a fost selectat pentru expediția științifică în Antarctica. Cu toate că a făcut parte dintr-o expediție plină de evenimente și dificultăți, Racoviță a adus contribuții valoroase în ceea ce privește fauna și flora Antarcticii. După întoarcerea în Franța, Racoviță a fost numit director adjunct la laboratorul Arago din Banyuls-sur-Mer. În prezent, moștenirea lui Racoviță este păstrată prin cercetările din Antarctica, în care România continuă să fie implicată.