Care a fost modul în care cenzura a operat de-a lungul istoriei: fie prin arderea manualelor, fie prin eliminarea unor pasaje cu tușul.

În toate timpurile, cărțile au reprezentat semne ale puterii, crescând forța spirituală a diferitelor entități. În Evul Mediu, cărțile erau prezente în catagrafiile mănăstirilor, monarhiilor și aristocrației, iar apoi în regimurile totalitare. În perioada comunistă, mii de cărți au fost arse, distruse, interzise sau ascunse. Chiar și în zilele noastre, nu am învățat lecțiile istoriei. Unul dintre cele mai mari jafuri culturale din istoria recentă a României a început în 1945, când publicațiile care vorbeau despre regimurile apuse au fost eliminate. Decretul nr. 364 din 1945 a dus la interzicerea cărților care promovau fascismul și nazismul. Bibliotecile și manualele au fost epurate, iar mulți autori și opere au fost interziși. Cenzura s-a intensificat și în anii de după instaurarea comunismului, cu multe cărți interzise și autorii cu opere ascunse sau distruse. În prezent, cenzura nu a dispărut, cu mii de cărți interzise în SUA, inclusiv bestselleruri precum „Harry Potter“ sau „Lolita“. Astfel, cărțile au fost mereu sub amenințarea cenzurii, indiferent de epocă.