Pământul emite un semnal seismic regulat, repetat la fiecare 26 de secunde, observat de zeci de ani, dar al cărui origine nu este încă certificată. Aceste microseisme sunt foarte slabe, imperceptibile pentru oameni, dar înregistrate clar de instrumentele sensibile ale seismologilor.
Primele observații importante aparțin geologului Jack Oliver, de la Universitatea Columbia, care, la începutul anilor 1960, a identificat existența unui „microseism global” și a localizat iniţial sursa în sudul Oceanului Atlantic. Cercetări ulterioare, cu echipamente moderne, au restrâns zona de proveniență la Golful Guineei, în largul coastei vestice a Africii, în apropierea zonei cunoscute ca Bight of Bonny.
Cercetătorii iau în calcul în prezent două explicații principale: energia valurilor oceanice concentrate care se reflectă la țărmul Africii—posibil în vecinătatea insulei Bioko—și o origine vulcanică. Susținătorii teoriei oceanice notează corelarea intensității pulsului cu puterea furtunilor din sudul Atlanticului, care amplifică valurile în zonele puțin adânci și, astfel, undele seismice.
Ipoteza vulcanică indică o posibilă legătură cu activitatea subterană din regiunea São Tomé; în aceeaşi zonă a fost observat un alt microseism regulat, la circa 28 de secunde, asociat formațiunii Pico Cão Grande. Exemple precum Muntele Aso din Japonia arată că vulcanii pot genera vibrații periodice prin mișcări de gaze și magmă.
Până la clarificarea cauzei, fenomenul nu pare să reprezinte un pericol imediat şi nu a devenit prioritate majoră pentru seismologie, deși rămâne un subiect de interes ştiinţific.
Comentarii recente