Închiderea sau abandonarea unei societăți nu înlătură automat obligațiile fiscale. Potrivit articolului 25 din Codul de procedură fiscală, ANAF poate atrage răspunderea solidară a administratorilor, asociaților sau a altor persoane care au contribuit la neplata obligațiilor bugetare, în special când firma este declarată insolvabilă și nu mai are bunuri urmăribile.
Răspunderea este reținută dacă organul fiscal constată rea-credință sau fapte care au făcut imposibilă recuperarea creanțelor: înstrăinarea sau ascunderea activelor, neîndeplinirea obligației de a solicita deschiderea insolvenței, determinarea neplății obligațiilor fiscale sau obținerea de rambursări necuvenite.
Avocatul Luisiana Dobrinescu avertizează că încetarea activității nu stinge datoriile, iar foști administratori sau asociați pot primi sechestre ori popriri ca urmare a deciziilor ANAF. Transferul părților sociale sau vechimea datoriei nu oferă automat protecție dacă sunt îndeplinite condițiile legale de atragere a răspunderii.
Există controversă asupra termenului de prescripție: autoritățile fiscale invocă cinci ani de la declararea insolvabilității, iar unele instanțe aplică termenul general civil de trei ani. Tribunalul București a susținut că raportul dintre administrator și organul fiscal are natură civilă și că termenul de prescripție de trei ani curge de la declararea stării de insolvabilitate.
Procedura ANAF presupune o decizie individuală și audierea persoanei vizate; lipsa audierii poate atrage nulitatea. Avocații recomandă reacție rapidă la comunicările organului fiscal și, pentru cei care nu mai vor activitate, lichidarea formală sau declararea inactivității și monitorizarea constantă a situației fiscale.
Comentarii recente