România a participat la Campionatul Mondial din Italia din 1934, a doua ediție a competiției, într-un turneu marcat de propagandă politică şi controverse. Ediția din 1934 a fost prima în care toate echipele au trecut prin calificări; turneul final s-a jucat în sistem eliminatoriu, în perioada 27 mai–10 iunie, şi a adunat 16 formaţii.
Gazda, Italia, condusă de Benito Mussolini, a folosit Mondialul ca instrument propagandistic şi a investit masiv în organizare. S-au semnalat intervenţii în numirea arbitrilor şi naturalizări de jucători pentru a consolida lotul italian; totuşi, Italia avea şi jucători valoroşi, precum Giuseppe Meazza.
România şi-a obţinut calificarea dintr-o grupă cu Elveţia şi Iugoslavia, după un meci decisiv cu Iugoslavia disputat pe stadionul ONEF din Bucureşti, la care au asistat peste 20.000 de spectatori. Lotul convocat pentru Italia includea jucători precum Ştefan Dobay, Iuliu Baratky, Iuliu Bodola, Emerich Vogl şi Rudolf Bürger, iar antrenor era Josef Uridil.
În optimi, la Trieste, România a început bine şi a condus prin golul lui Dobay (min. 11), dar Cehoslovacia a întors scorul prin Antonín Puč (min. 50) şi Oldřich Nejedlý (min. 67), câştigând cu 2-1. România a părăsit astfel turneul după un singur meci, iar Cehoslovacia a ajuns până în finală, pierzând apoi în faţa Italiei (2-1) la Roma, pe 10 iunie 1934.
Comentarii recente