Un studiu realizat pe 24.000 de adulți din Germania, cu vârste între 18 și 100 de ani, arată că absența copiilor nu este asociată cu un nivel mai scăzut al stării de bine. Cercetătorii i-au întrebat pe participanți câți copii și-ar fi dorit ideal și câți au avut în realitate, apoi i-au grupat în categorii: cei care au atins numărul dorit, cei care au avut mai puțini decât și-au dorit, cei care au avut mai mulți decât planificaseră, persoanele fără copii din motive independente de voința lor și cei care au ales să nu fie părinți.
Rezultatele arată că cei mai nemulțumiți de viața lor sunt adulții care au ajuns să aibă mai mulți copii decât și-au dorit inițial. Această asociere rămâne valabilă și după ajustarea pentru venituri, statut profesional și situație relațională. Adulții fără copii, fie din alegere, fie din circumstanțe, au raportat un nivel similar sau uneori ușor mai ridicat al satisfacției de viață comparativ cu cei care și-au atins obiectivul privind numărul de copii.
Specialistul Denisa Zdrobiș explică că idealurile sociale despre familia fericită pot masca realitatea complexă a nevoilor individuale. Potrivit ei, fericirea nu depinde doar de existența copiilor, ci de modul în care nevoile de iubire, autonomie, sens și echilibru sunt satisfăcute. Când resursele emoționale, de timp și financiare sunt depășite, sistemul familial intră în suprasolicitare, ceea ce poate genera oboseală cronică, anxietate și dificultăți în conexiunile afective.
Psihoterapeutul subliniază că iubirea față de copii poate coexista cu epuizarea parentală: oamenii pot iubi profund copiii și totuși să se simtă nemulțumiți din cauza rutinei, pierderii libertății sau izolării. De asemenea, ea atrage atenția asupra presiunii sociale care determină uneori extinderea familiei fără o evaluare realistă a resurselor necesare.
Comentarii recente