Antoni Gaudí a preluat şantierul Sagrada Família în noiembrie 1883, la 31 de ani, şi şi-a dedicat restul vieţii acelei lucrări. Iniţial proiectul fusese început de Francisco de Paula del Villar, care a plecat din cauza disputelor cu comitetul de construcţii. Gaudí a schimbat radical abordarea structurală: în locul contraforţilor exteriori tradiţionali, a proiectat coloane interioare ramificate care preiau greutăţile, oferind senzaţia unei păduri de piatră.
El a lucrat pe trei faţade principale: Naşterea (est), Patimile (vest) şi Gloria (sud, prevăzută ca intrare principală). A început cu Faţada Naşterii pentru că putea atrage donaţii necesare continuării lucrărilor. Faţada Patimilor a fost concepută cu un limbaj opus – auster şi tăios – iar Faţada Gloriei a rămas în mare parte pe hârtie, pentru generaţiile următoare.
Interiorul basilicii este gândit pentru lumină variabilă: vitraliile controlează culorile după orientare şi oră, iar soluţiile constructive au fost testate pe modele la scară mică. Simbolismul pătrunde fiecare detaliu: proiectul prevede 18 turnuri, iar turnul central dedicat lui Hristos urmează să atingă 172 de metri, sub altitudinea muntelui Montjuïc, conform intenţiei autorului.
Gaudí a murit în urma unui accident de tramvai pe 7 iunie 1926 şi a decedat la 10 iunie 1926, după ce, iniţial, a fost tratat ca un anonim din cauza hainelor modeste. La moartea sa, Faţada Naşterii era avansată, iar interiorul plin de schele şi mulaje; planurile şi metoda sa au permis continuarea lucrărilor, în ciuda distrugerilor suferite în timpul Războiului Civil din 1936.
De-a lungul deceniilor, şantierul a continuat sub conducerea mai multor arhitecţi şi sculptori, printre care Domènech Sugrañes şi Josep Maria Subirachs, şi a stârnit controverse estetice. Pe 20 februarie 2026, crucea de pe Turnul lui Iisus Hristos a fost montată, marcând finalizarea ultimului turn exterior; lucrările interioare continuă, cu estimări de finalizare după 2030.
Clădirile lui Gaudí din Barcelona sunt incluse din 2005 în patrimoniul UNESCO, iar în 2026 oraşul a fost Capitală Mondială a Arhitecturii. Moştenirea sa rămâne o fuziune între formă şi structură şi o metodă transmisă atât prin desene, cât şi prin practica ucenicilor.
Comentarii recente