Înainte de a deveni figura centrală a politicii ruse, Vladimir Putin a înțeles rapid că puterea se clădește și prin controlul imaginii. De la episodul din 2001 în care colaboratorii Kremlinului au eliminat paharele cu apă înaintea unui interviu, pentru a evita orice asociere, până la campanii foto și apariții atent regizate, strategia a fost una constantă.
După numirea sa de către Boris Elțîn în 1999, echipa sa a lucrat pentru a-l diferenția de predecesor: un lider sobru, energic și stăpân pe sine. Fotografii în care pilotează avioane, practică judo, pescuiește în Siberia sau apare călare fără cămașă au fost folosite pentru a transmite forță și autenticitate, dar au fost și criticate drept propagandă.
Pe măsură ce imaginea publică a devenit mai impunătoare, libertatea media și spațiul pentru opoziție s-au redus. Schimbările vizibile în aspectul fizic în jurul anului 2011 și momentele foarte regizate ale vieții publice au intensificat speculațiile. După pandemia de Covid-19 și invazia Ucrainei, aparițiile sale sunt mai rare și strict controlate, iar războiul a devenit elementul central al retoricii și imaginii sale politice.
Strategia care i-a consolidat puterea riscă, însă, să-l facă și dependent de o narativă în care retragerea sau compromisurile sunt greu de justificat. La 73 de ani, Putin rămâne emblematic, dar portretul liderului energic pare tot mai înlocuit de cel al unei figuri izolate, în centrul unui sistem modelat după propria imagine.
Comentarii recente