România are, la 31 martie 2026, 19.028.813 cetățeni cu drept de vot înscriși în Registrul electoral, potrivit datelor publicate de Autoritatea Electorală Permanentă (AEP). Numărul este cu 3.715 mai mic față de luna precedentă, când figurau 19.032.528 de alegători. Cifrele reflectă o tendință constantă de reducere și, mai ales, de îmbătrânire a electoratului. Cine câștigă și cine pierde din această dinamică demografică? Sociologul Vladimir Ionaș, de la Avangarde, face o radiografie.

În luna martie 2026, primăriile au operat în Registrul electoral radieri pentru 22.115 persoane decedate și pentru 228 de persoane cărora li s-a interzis exercitarea dreptului de vot sau care au fost puse sub interdicție. În același timp, 71 de persoane și-au redobândit drepturile electorale după expirarea perioadei de radiere.

Pe partea de intrări, 18.557 de tineri care au împlinit 18 ani în cursul lunii au fost înscriși din oficiu în Registrul electoral, pe baza datelor transmise de Direcția Generală pentru Evidența Persoanelor. Soldul net rămâne, însă, negativ: mai multe ieșiri decât intrări.

Din totalul alegătorilor, 17.975.124 au domiciliul sau reședința în țară, iar 1.053.689 au domiciliul în străinătate și sunt posesori de pașaport CRDS.

Sociologul Vladimir Ionaș atrage atenția că datele din Registrul electoral sunt adesea cu întârziere față de realitatea demografică, motivul principal fiind interesul financiar al administrațiilor locale.

„Probabil este vorba despre oamenii care între timp au fost declarați de către primării, pentru că aici este principala problemă: modul în care primăriile raportează decesele și ieșirile naturale din Registrul electoral. Cei de la Registrul electoral, din câte știu, nu au acces la aceste informații până când nu sunt raportate de primării.

De multe ori, primăriile întârzie cu aceste informații, pentru că nu sunt foarte dornice să reducă populațiile. Primarii preferă, de obicei, să aibă mai mult timp un număr mare de cetățeni, pentru că astfel primesc mai mulți bani de la stat, au acces la proiecte mai mari, finanțări mai consistente”, a explicat Ionaș.

Reducerea numărului de alegători generează implicit și schimbarea structurii electoratului. Prin urmare, electoratul activ al României este din ce în ce mai în vârstă. Aceasta nu este o noutate, dar implicațiile politice se reconfigurează față de tiparele cunoscute din ultimele trei decenii.

„Din punct de vedere politic, noile generații votează, în general, partide percepute ca anti-sistem, ca partide de revoltă. Așadar, USR și AUR sunt avantajate. Chiar dacă între timp USR este perceput mai mult ca un partid de bază, parte a sistemului, AUR rămâne principalul beneficiar.

Odată cu înaintarea în vârstă, în ultimii 30 ani, electoratul migra în mod natural către Partidul Social Democrat, care reprezenta interesele pe care le aveau oamenii mai în vârstă. În prezent, însă, lucrurile s-au schimbat: PSD nu mai atrage la fel de mult electoratul care înaintează în vârstă”, a afirmat sociologul.

Un clișeu recurent în dezbaterea publică este cel al tinerilor dezinteresați de politică, slab reprezentați la urne. Ionaș consideră că imaginea este distorsionată de modul în care sunt calculate și prezentate statisticile oficiale.

„Cred că este o exagerare. Dacă ne uităm la prezența la ultimele alegeri, inclusiv cele locale și parlamentare, din totalul tinerilor între 18 și 25 ani, aproximativ jumătate participă la vot.

Problema este că cei de la BEC raportează procentajul tinerilor în funcție de totalul populației, nu doar de votanți, așa că rezultă un procent aparent foarte mic. Totuși, tinerii ies la vot; există un procent mare care nu se simte reprezentat sau nu este interesat de politică, ceea ce este natural și se întâmplă peste tot. Nu este atât de important precum o prezintă unii”, a precizat Ionaș.

Pe termen lung, o populație electorală tot mai în vârstă poate reorienta agenda partidelor înspre segmentele demografice dominante, cu consecințe pentru programele dedicate generațiilor tinere. Ionaș nu exclude acest scenariu, dar îl nuanțează.

„Este posibil, da. În mod normal, de-a lungul timpului, partidele tind să se orienteze către segmentele mai numeroase și mai active. Totuși, depinde foarte mult de contextul politic, de evenimentele din spațiul public, de scandaluri, rupturi sau percepția asupra partidului în fiecare moment. Sunt foarte mulți factori care influențează această evoluție”, a conchis sociologul Vladimir Ionaș.

Potrivit unui sondaj de opinie realizat de INSCOP la finele anului trecut, la tinerii între 18 și 29 ani, AUR conduce detașat, cu 34%, urmat de SENS (16%), USR (14%) și PNL (13%). PSD adună doar 9% în această categorie. La grupa 30-44 de ani, dominanța AUR devine copleșitoare: 50%, față de 18% USR și 11% PNL. PSD coboară la 8%.

Lucrurile se schimbă sensibil la 45-59 de ani. AUR rămâne primul, cu 41%, dar PNL urcă la 19%, PSD la 15%, iar USR cade la 12%. La peste 60 ani, singura grupă de vârstă unde PSD revine pe primul loc, cu 38%, AUR îl urmează îndeaproape, cu 28%, iar PNL ia 15%. În totalul votanților, AUR conduce cu 38%, urmat de PSD cu 19,5%, PNL cu 14,6% și USR cu 12,3%.

Potrivit datelor Institutului Național de Statistică, la 1 ianuarie 2026, populația României a ajuns la 21,6 milioane de persoane, în scădere cu 0,5% față de aceeași perioadă din anul anterior. Declinul lovește mai puternic în mediul urban, unde populația a scăzut cu 0,9%, ajungând la circa 11,948 milioane de persoane, în timp ce mediul rural a consemnat o creștere simbolică de 0,04%, la 9,697 milioane de locuitori.

Procesul de îmbătrânire demografică s-a accentuat în 2025. Ponderea tinerilor între 0 și 14 ani a scăzut cu 0,3 puncte procentuale, în timp ce ponderea populației vârstnice, de peste 65 de ani, a crescut cu același procent. Indicele de îmbătrânire demografică a urcat de la 131,7 la 136,6 persoane vârstnice la o sută de persoane tinere, în doar un an.

Vârsta medie a populației a ajuns la 43,2 ani, cu 0,4 ani mai mare față de 1 ianuarie 2025, iar vârsta mediană s-a situat la 44,3 ani. Cea mai numeroasă grupă de vârstă din România este acum 45-49 de ani, cu o pondere de 8,6% din totalul populației. La polul opus, grupa 0-4 ani reprezintă doar 4%, mai puțin decât grupele 5-9 ani (4,9%), 10-14 ani (4,8%) sau chiar 15-19 ani (5,2%).