Creșterea accelerată a prețului petrolului începe să se simtă direct în unul dintre cele mai sensibile sectoare ale economiei: agricultura. De la costurile tot mai mari cu motorina și îngrășămintele, până la presiunea asupra prețurilor alimentelor, fermierii se confruntă cu un nou val de incertitudine, pe fondul tensiunilor internaționale și al dezechilibrelor din piețele energetice. Cezar Gheorghe, expert în agricultură în cadrul AGRIColumn, a explicat într-un interviu acordat cine pierde și cine câștigă din criza petrolului și cât de mult se vor scumpi alimentele

Adevărul: Motorina este extrem de importantă în agricultură, iar scumpirea barilului de petrol Brent creează probleme. Cum arată lucrurile în lume? Cine pierde și cine are de câștigat din cauza scumpirii petrolului?

Cezar Gheorghe: Este de netăgăduit că Agricultura este pierzătoare în contextul internațional actual. Nu există nicio diferență la nivel global între fermieri în acest moment. Producția primară este afectată cel mai mult, fiind la baza piramidei în procesul de hrănire a umanității. Aici avem o creștere suplimentară a cheltuielilor directe provenită din 2 zone. Una a combustibilului și a doua din îngrășăminte. Ponderea lor cumulată, reflectată în costul mediu direct la hectar de 2.500-2.600 lei, creează un surplus de cheltuieli de circa 650-700 ron pe hectar. Ținând cont firește și de costurile financiare, precum și de taxa pe carbon, aplicată îngrășămintelor importate la nivel EU27.

Acest ansamblu ne duce la o creștere procentuală a cheltuielilor directe de 27%. Reflexia costului financiar înglobat aici este extrem de pronunțat. Circa 10-12% cost financiar pe an.

Cine are de câștigat? În primul rând fondurile speculative de pe bursele de petrol, WTI (Western Texas Intermediate) și Brent Londra pentru Europa. Apoi în mod firesc actorii din piața petrolieră, ce în mod natural, speculează astfel de momente printr-o re-evaluare a stocurilor existente și viitoare, precum și printr-o putere de negociere sporită, ținând cont că am văzut redistribuiri de trasee a unor petroliere din mijlocul Atlanticului. Fără a fi ironic, declarația domnului Chirițoiu, de la Consiliul Concurenței, îmi pare efectiv nefondată și bazată pe o retorică comunistă. Căci susținea apăsat cum va prinde speculatorii și îi va pedepsi. Și părea și el convins de ceea ce spunea. Însă până acolo ar trebui să definească și să înțeleagă definiția cuvântului speculă. Și doresc să-i reamintesc de perioada februarie – mai 2022.

La nivel internațional, acolo unde se realizează recolte bune, estimați că vor fi scumpiri ale cerealelor? Va fi mâncarea mai scumpă? Cât de mari pot fi aceste creșteri de preț?

Recolte bune se realizează în Origini în mod normal. Însă astăzi creșterile pe cereale la nivel global sunt temperate. Doar pentru că ne aflăm încă după un sezon cu supra-recolte la nivel global, vorbim de grâu și porumb. Însă acest costuri noi vor fi înglobate în recolta nouă. Este ca un val ce va veni din spate. La care mai adăugăm randamente mai reduse la nivel global, cauzate de vreme, suprafețe în scădere și reducerea utilizării îngrășămintelor în întreținerea culturilor de toamnă și în înființarea celor de primăvară.

În grupul oleaginoaselor este cu totul altă situație. Pentru că aici avem influența directă a petrolului și inter-schimbarea între cele două complexe. Avem complexul VEGOILS – uleiuri vegetale și complexul Bio-combustibil. Iar uleiul de soia, uleiul de palmier și cel de rapiță sunt componenți ai ambelor complexe. Deci inter-schimbabili. Petrolul fiind factor de tracțiune în biocombustibili, generează implicit tracțiune în preț și pentru oleaginoase.

Da, hrana va fi mai scumpă. Costurile se vor incrementa în prețul materiei prime și apoi vor fi secvențiate pe tot lanțul. Din transport, din procesare, din depozitare și distribuție. O estimare realistă ar trebui să se ducă în zona de 15-18% creștere de prețuri. Însă nu exclude și niveluri mai ridicate. Și dacă conflictul se stinge în câteva săptămâni, tot mai durează reculul de nivel până la stabilizare. Iar acesta poate dura luni de zile.

În România, Ministerul Agriculturii a pus în dezbatere publică un proiect prin care propune ca fermierii să poată cumpăra motorină fără acciză și fără TVA. Cât de realizabilă este această propunere? Credeți că această măsură ar atenua scumpirile sau că prețurile nu vor mai crește deloc?

Proiectul în sine nu ar face altceva decât să taie efectiv perioada de așteptare a rambursării de TVA și accize. Căci în mod normal, fermierii aplicau pentru rambursare și aveau de așteptat între 90-120 zile. Dacă această OUG se aplică, fermierii sunt scutiți de o cheltuială suplimentară ce revenea oricum înapoi în fermă. Astfel, cash-flow-ul din fermă nu este afectat cu aceste sume provenite din achitarea TVA și accize, ce erau recuperate după 90-120 de zile.

Dat fiind cele spuse, această măsură nu va reduce sau atenua scumpirile la alimente. Propunerea este bună, însă personal cred că va veni prea târziu. Acum este în consultare publică și până și dacă se va aplica, va mai trece timp. Iar floarea-soarelui se apropie de finalizarea însămânțării la nivel național, iar porumbul este în plină desfășurare a însămânțării. Culturile de toamnă au trecut de fereastra de întreținere, urmează firește aplicarea secvențelor de protecție a culturilor, este și ea în primele etape. Fereastra de însămânțare închide înspre 25 aprilie. Iar după cum bine știm, vom intra într-o perioadă de pauză în perioada sărbătoririi Paștelui.

Astfel că vom putea vedea o decizie extrem de întârziată în potențiala aplicare a acestui OUG. Și bineînțeles că vedem nuanța populistă din acest OUG, cu tentă clar electorală. Căci dacă vine târziu sau nu mai vine, va putea fi spus: Noi am vrut, dar ei nu au vrut.

În acest context al războiului din Iran și al crizei petrolului pe care o provoacă, cum credeți că va fi recolta din acest an în România?

Recolta din România se bazează pe două momente. Culturile de toamnă și cele de primăvară. Cele de toamnă au un stagiu de vegetație bun spre foarte bun, mă refer la grâu, orz și rapiță. Ajutorul îngrășămintelor aplicate în perioada de final a lunii februarie și început a lunii martie este unul ce condiționează randamentele finale. Nu se poate spune încă cu certitudine dacă s-a redus doza de aplicare la hectar. La culturile de primăvară se estima din toamnă o reducere semnificativă a suprafeței cu porumb, din cauza căldurilor și a secetei de peste vară. Însă acum estimăm că și această suprafață redusă se va menține. Iar floarea-soarelui, fiind o cultură ce are nevoie de întreținere redusă, va rămâne în aceiași parametri de suprafață.

Ca o concluzie finală, România va avea o recoltă foarte bună, așa cum se vede astăzi. Pentru că precipitațiile ce au întreținut câmpiile sunt susținute încă din toamna lui 2025 până astăzi. Perioada critică rămâne zona lunilor iunie-august.

Am avut pandemie, schimbări climatice (pe care încă le avem), războiul din Ucraina care ne-a afectat mult și acum războiul din Iran. Dacă ar fi să faceți o radiografie a agriculturii românești, cum suntem acum față de cum eram în 2018-2019? O radiografie-sinteză ar putea fi privită din două planuri.

Cel pozitiv, în care agricultura României a progresat din punct de vedere al randamentelor la hectar, ajutate de tehnologie nouă, digitalizare, agricultură regenerativă și o mai bună optimizare a proceselor din fermă. De asemenea, România a atins un nivel în care este lider european la exporturile de grâu, orz, porumb și rapiță.

Iar cel negativ are o compoziție de factori de stres extrem de proeminenți. • Seceta dintre 2020-2025 ce a decimat la propriu recoltele și a îngropat banii în pământ. • Distorsiunea ucraineană în România din punct de vedere al prețurilor scăzute și blocarea mărfurilor românești în ferme și silozuri. Deci venituri scăzute pe mărfuri. • Criza energetică provocată de războiul din Ucraina, îngrășăminte și gaz la prețuri extrem de ridicate. Costuri ridicate cu cheltuielile directe.

• Capturarea logisticii de către marfa ucraineană ce a fost transferată/tranzitată către România, auto, CF, barje și portul Constanța. Fapt ce a ridicat prețurile de transport cu 55-65% pentru marfa românească, precum și restricționarea accesului către Port.

• Costurile financiare, căci sistemul bancar a întors spatele astăzi agriculturii, iar nivelul de dobândă la care agricultura se poate finanța a ajuns la nivel de 10-12% pe an. O altă sursă de finanțare sunt IFN-urile, însă acolo costurile ajung și la 16-18% pe an.

Avem deci o situație în care performanța este frânată brutal de factori de stres extrem de puternici. Complexitatea este una de natură ce ține de niveluri ridicate de competență. Altfel spus, dezvoltarea este legată de adaptabilitate și învățare accelerata.

Ce am putea îmbunătăți în agricultura românească?

Sunt extrem de multe lucruri ce trebuie și merită a fi dezvoltate în agricultură și putem să trecem prin ele în mod sintetic:

• Coagularea interesului, adică asocierea pentru performanță. Atomizarea pământului în România este cauza principală pentru performanță redusă. Și de ce să nu o spunem, umbrela perfectă pentru lipsa fiscalizării. Lucru ce este protejat tacit politic, căci votul a circa 750.000 de deținători de terenuri este valoros. Însă dacă aceste terenuri ar fi exploatate optim, veniturile ar fi mai ridicate, chiar și cu o fiscalizare. Dezvoltarea de centre de management operațional, comercial și financiar în această asociere pentru performanță. Asocierea se efectuează pentru performanță și protecție. De aici diverg segmentele de predictibilitate și sustenabilitate.

• Scurtarea lanțului de producție – distribuție. Aici se pierd foarte mulți bani din intermedieri succesive. Lipsa coagularii interesului lasă pradă sigură fermierii interesului oneros al intermediarilor locali. Care, după cum am văzut, au răvășit și îmbolnăvit la propriu piața, iar ei acum plătesc prețul prin disoluție.

• Procesarea oleaginoaselor poate genera venituri ridicate pe formule complexe de asociere și parteneriate. Rapița poate susține procesarea în România. Din 3.3 mil tone procesăm doar 0.5-0.7 mil tone, cu circa 385 mil EURO valoare adăugată. Numai dacă dublăm procesarea, ne apropiem de 1 miliard de euro valoare adăugată și o zootehnie susținută de șroturile proteice rezultate. Identic și la semințele de floarea-soarelui. Am exportat în Turcia 680.000 tone, iar acum importăm din Argentina semințe. Nu este oare absurd?

• În plan național, irigațiile ar trebui să fie focusul primar. Avem resurse de apă ce nu sunt exploatate, avem potențial ce nu se dorește a fi pus în valoare. Apa ce curge de pe versanți primăvara, Carpații – adevărate castele de apă. Refacerea infrastructurii principale de-a lungul Dunării, recuperarea apelor menajere din marile aglomerări urbane, finalizarea canalului Siret-Bărăgan, captarea din canalul Dunăre-Marea Neagră și desalinizare pentru udarea Dobrogei.

• Dezvoltarea de capabilități comune în atingerea destinațiilor de export.

• Atragerea de fonduri de investiții în proiecte și parteneriate comune.

La ce trebuie să ne așteptăm în viitorul apropiat?

Personal mă aștept la o traversare mult mai rapidă între generații în ferme. Mulți vor trebui să realizeze că de unul singur și fără capabilități de ordin operațional, comercial și financiar ești destinat eșecului. Trebuie ca fermierii să înțeleagă că am depășit 36 de ani și profesionalizarea merge mână în mână cu performanța, predictibilitatea și sănătatea business-ului.

Agricultura se va schimba, acest lucru este cert. Tehnologia nouă va face diferența, fermierii agregați, deschiși spre colaborare și cooperare, vor fi cei care vor merge mai departe. Resursele numite energie și apă trebuie gestionate, resursele operaționale și comerciale, laolaltă cu cele financiare, sunt subiecte ce depășesc capabilitățile fermierilor astăzi, a celor mai mulți dintre ei.

Sunt ferme mari cu management defectuos, rămânem încă tributari principiilor vechi, dar dacă nu se schimbă, vor fi absorbiți și eliberați, din păcate, de subiectul ce-i ține astăzi activi, anume agricultura.

Stoluri de drone, combine și tractoare autonome, date totale integrate în cloud, gestionarea resurselor optimizate, transporturi agregate în sisteme noi – cam asta va fi evoluția agriculturii. Și firește, grija față de pământ – ne hrănim după 20 cm de scoarță la nivel global. Cine nu înțelege și nu se schimbă, nu va traversa mai departe.