În România, cultura se află într-o situație precară, trăind „la limită”. Manipularea este ușor de realizat când oamenii nu sunt expuși la artă și cultură.

Munca în domeniul cultural se desfășoară adesea fără plase de siguranță, între pasiune și supraviețuire financiară. Deși tot mai mulți lucrători culturali au contracte și venituri mai mari decât în trecut, câștigurile rămân sub media națională, iar stabilitatea este fragilă, conform unui studiu recent realizat de Centrul Cultural Clujean. Numai 19% din lucrătorii culturali câștigă suficient pentru a-și asigura necesitățile, iar 43% își completează veniturile cu activități din afara sectorului cultural. Deși numărul lucrătorilor cu contracte de muncă a crescut, veniturile rămân sub media națională, cu un câștig mediu de aproximativ 4.800 de lei net pentru normă întreagă. Sectorul cultural se confruntă cu o lipsă a unui cadru legislativ și de finanțare adaptat specificului muncii culturale, care ar putea asigura o mai mare protecție socială pentru profesioniști. Este esențial să existe un statut real al lucrătorului cultural profesionist, precum cel din alte țări europene, care să ofere condiții echitabile. Sectorul cultural este un bun public, o investiție economică și o infrastructură esențială pentru sănătatea democratică a societății românești.