S-a retras din fotbalul profesionist unul dintre cei mai talentați jucători români care a evoluat și la Inter, și la AC Milan, cu aceste cuvinte: „M-am născut talent, dar am murit speranță”.

Cristian Daminuță, fotbalistul care se poate lăuda cu o performanță rară, aceea de a fi trecut pe la două dintre cele mai mari echipe din lume, Inter şi AC Milan, și-a agățat ghetele în cui, la doar 33 de ani.

Fotbalistul timișorean Cristian Daminuță și-a anunțat retragarea, după o carieră spectaculoasă și tumultoasă. Plecat ca o mare speranță a fotbalului românesc, Daminuță s-a pierdut pe parcurs. A plecat de la juniorii lui Poli Timișoara, iar la 22 de ani, mijlocaşul se putea lăuda cu o performanţă rară, aceea de a fi trecut pe la două dintre cele mai mari echipe din lume, Inter şi AC Milan.

Fotbalistul nu a evoluat însă niciun meci oficial pentru echipele de seniori ale celor două mari cluburi italiene,

În 2008 a ajuns Inter Milano, club de care fost legat până în 2010 (după un an de împrumut la Modena). Ajunge apoi în curtea celor de la AC Milan, care în cei cinci ani de contract l-au tot împrumutat: la Dinamo, La Aquila Calcio, FC Tiraspol, AC Recaș, FC Baia Mare și Viitorul Constanța. Ajunge și prin Irak, la FC Zakho, în Israel, la Ironi Hasharon, iar apoi pe la Olimpia Satu Mare, Vaslui ori Millenium Giarmata.

„Speram să nu ajung niciodată în clipa în care îmi voi anunța retragerea oficială din cariera de fotbalist. M-am născut talent, dar am murit speranță…Pentru că totul s-a derulat în viața mea pe repede înainte. Am cochetat cu toate grupele de juniori de la lotul național, am debutat la 15 ani în divizia B, în 2005, urmând ca un an mai târziu să-mi fac debutul în Divizia A, în 2006, pe când aveam doar 16 ani, într-un meci cu Dinamo, pe stadionul Dan Păltinișanu, în fața a 40.000 de spectatori”, a povestit Cristian Daminuță, într-o postare pe Facbook, în care își anunță retragerea.

„În 2017, cei din conducerea lui Marian Iancu (fără nici o vină), în special Chivorchian, venit din fundul Moldovei într-un oraș ca Timișoara și crezând că mai are putere pe la federație, i-au băgat tot felul de <petarde> în cap boss-ului de la BKP, asigurându-l că eu, Cristian Daminuță, la terminarea junioratului (2008) sunt obligat să mai semnez cu clubul încă trei ani, urmând ca salariul meu să crească de la 700 de dolari la 1200 dolari timp de cinci ani. Adică de la 18 ani la 23 de ani, în ideea în care la Timișoara au fost aduși tot felul de jucători pe sute de mii euro care se încălțau cu fesul sau driblau prin cezariană, iar eu fiind copilul orașului, component al loturilor de juniori și o <carne> de vândut eram tratat ca și un <jalon>.  Ce-a făcut clubul? M-a suspendat până la terminarea junioratului (șase luni), fiind obligat să mă antrenez cu juniorii clubului”, a mai scris Daminuță.

După ce a debutat la Poli și-a îndeplinit visul din copilărie și a fost transferat de Inter Milano, la vârsta de 18 ani: „Liber de contract și cu un contract propus pe cinci ani cu 3.500 de euro pe luna, mai puțin decât magazionerul… Dar nu mă interesau banii, îmi trăiam visul de-a juca fotbal la Inter”.

„După transferul la Inter (Primavera), am reușit să mă impun și să și ajung căpitanul echipei pe forțele proprii, nu împins de la spate de impresari, că erau 0, cu tot respectul față de ei!

Și ca să vedeți sau să aflați adevărul, cel mai bine ar fi să-l întrebați pe Piero Ausiglio (că e în conducerea echipei mari) cine a fost Daminuță la juniori, sau cum se schimba tabela la loviturile libere… M-au împrumutat la Dinamo la nici 20 ani, că eu n-aveam <chef> să joc cu juniori, Davide Santon, Mario Balotelli, Matia Destro, Giulio Donatti, Vid Belec, Rene Khrin, Luca Tremolada, Alberto Gerbo, Ricardo Bocalon, Joel Obi, Luca Tremolada etc. Eu voiam presiune, c-am plecat de la Timișoara cu 40.000 care strigau numele meu”, a continuat Daminuță.

La Dinamo a prins perioada în care erau cel puțin patru-cinci conducători: Borcea, Badea, Turcu, Giovanni Becali, iar el era impresariat de Florin Iacob.

„Tânăr, cunoscut și cu bani, toate ingredientele mă pierd în mreaja <fetițelor dulci> de București, după celebra melodie. Dar asta nu e tot: am făcut greșeli, recunosc, dar am plătit pentru ele! Și nu regret, chiar dacă aveam 20 ani și eram singur între hiene. După perioada Dinamo, m-a sunat domnul Giovanni, care deși m-a transferat la AC Milan după șase luni de vacanță la Dinamo, în ideea în care dânsul declara că am loc doar în echipa tatuaților (s-a scuzat în momentul transferului la Diavolii Roșii) am reușit performanța să mă transfer de la Inter la AC Milan. Suma de transfer în contract cinci milioane de euro, unde naiba s-au dus banii aia? Nu știu. Făcând un salt uriaș, de la 3.500 de euro la Inter, la 6.000 de euro la AC Milan fără nici un ban la semnătură”, a mai spus timișoreanul.

La 20 de ani, a urmat un contract pe cinci ani cu AC Milan.

„Aveam deja 20 de ani și ce e drept, nu aveam nevoie de bani, că oricum banii aduc numai probleme. La AC Milan nu am avut posibilitatea să mă antrenez cu echipa mare că deja m-au obligat să merg în serie C, la L’Aquila. Măcar la Inter m-am antrenat cu Chivu (un an, n-am mâncat o pizza cu el la Milano, deși eram junior român într-o echipa în care el era în primii cinci în viziunea lui Moratti), Lucio, Materazzi, Maicon, Zanetti, Cambiaso, Stankovic, Quaresma, Adriano, Ibrahimovic, Cruz, Crespo etc. Da, la 18 ani mă antrenam cu ăștia…De la momentul semnarii cu AC Milan eu am fost obligat să merg împrumut doar unde voiau ei, că doar banii s-au spălat, actele au fost făcute, ce mai contează opinia mea. Restul călătoriei mele prin Europa la celelalte echipe nu are rost să le mai scriu că nu prezintă interes”, a mai povestit Cristian Daminuță.

O perioadă bună din cariera lui Daminuță a fost la Viitorul Constanța.

„Decât faptul că în 2014, domnul Hagi, m-a resuscitat și a reușit să mă pună pe picioare și să evoluez în doi ani în 50 meciuri sub comanda dânsului, la Viitorul, iar asta pe mine m-a făcut să mă facă să mă simt apreciat ca fotbalist.

Nu am fost ușă de biserică, nu am fost limbist, din contră, am fost topor și m-am luptat cu oricine a încercat să-mi <fure pâinea> de la gură, dar în ciuda faptului c-am avut eticheta de golan, afemeiat sau ce-a mai scris presa, eu mi-am dus crucea mai departe.

Am avut un potențial imens, dar n-am realizat nici 30% din ce puteam să fiu, dar timpul a trecut, eu m-am maturizat și acum îi mulțumesc lui Dumnezeu că sunt sănătos și am doi copii pe care îi iubesc ca pe ochii din cap! Dumnezeu să vă lumineze mintea și să va ofere pace-n suflet!”, a încheiat Cristian Daminuță.