Cine sunt candidaţii şi ce sunt în joc în alegerile parlamentare din Polonia?

Birourile de votare s-au deschis în Polonia duminică dimineaţă pentru un scrutin legislativ care se anunţă disputat şi care este considerat esenţial pentru viitorul acestei ţări cu Uniunea Europeană şi cu Ucraina vecină, transmite AFP.

Alegătorii vor alege pentru un mandat de patru ani 460 de membri ai camerei inferioare, Sejmul, prin sistemul de reprezentare proporţională pe liste de partid în 41 de circumscripţii, şi 100 de membri ai camerei superioare, Senatul, prin metoda votului uninominal majoritar, în 100 de circumscripţii.

De asemenea, pot vota simultan la un referendum care cuprinde întrebări de la admiterea imigranţilor la creşterea vârstei de pensionare şi vânzarea activelor naţionale către entităţi străine.

Peste 29 de milioane de persoane sunt eligibile pentru a vota la 15 octombrie. Secţiile de votare se deschid la ora 7:00 a.m. (8:00, ora României) şi se închid la ora 21:00 p.m. (22.00, ora României).

Alegerile din Polonia din 15 octombrie ar putea oferi partidului naţionalist de guvernământ Lege şi Justiţie (PiS) un al treilea mandat fără precedent sau ar putea oferi opoziţiei de lungă durată şansa de a inversa ceea ce criticii descriu ca fiind opt ani de regres democratic, relatează The Guardian.

O altă posibilitate este ca alegerile să se încheie cu un rezultat incert, niciunul dintre partide nereuşind să formeze o coaliţie. Orice s-ar întâmpla, politica poloneză va rămâne profund polarizată după un scrutin care – pe fondul războiului din Ucraina şi al unei dispute acerbe cu UE – prezintă un interes mai mare decât de obicei în străinătate.

De la venirea la putere în 2015, partidul naţionalist Lege şi Justiţie (PiS) a intrat în mod repetat în conflict cu UE din cauza schimbărilor legislative care, potrivit criticilor, au politizat sistemul judiciar şi au transformat mass-media de stat într-un organ de propagandă.

Opoziţia afirmă că votul ar putea fi ultima şansă de a opri ceea ce consideră că este îndepărtarea Poloniei de curentul european şi trecerea la un sistem semi-autoritar.

„Ştiu că ei plănuiesc sistematic, cu sânge rece, să scoată Polonia din Uniunea Europeană”, a declarat Donald Tusk, liderul celei mai mari alianţe de opoziţie, Coaliţia Civică (KO). PiS neagă un astfel de plan.

În contextul în care războiul face ravagii în Ucraina vecină şi se prefigurează o criză a migranţilor, securitatea naţională şi imigraţia au ocupat un loc important într-o campanie care a fost marcată, de asemenea, de o înrăutăţire a relaţiilor cu Kievul din cauza interzicerii de către Polonia a importurilor de cereale ucrainene.

Doi politicieni – Jarosław Kaczyński, liderul partidului de dreapta (PiS) la guvernare, și Donald Tusk, șeful partidului de opoziție Platforma Civică – au dominat politica poloneză timp de două decenii.

Dar anul acesta vor trebui să aibă de-a face cu alți jucători dacă vor să conducă. Sondajele de opinie arată că niciun partid nu are suficient sprijin pentru a câștiga o majoritate absolută în parlament, ceea ce înseamnă că vor avea nevoie de sprijinul unor grupuri mai mici, cum ar fi Cea de-a treia cale, de centru sau Confederația de extremă dreapta, precum și de loialitatea propriilor membri de partid care nu estea întotdeauna garantată. Politico.eu prezintă șapte personalități care contează în politica poloneză și care vor influența formarea viitoarei coaliții și guvernare în Polonia:

Liderul în vârstă de 70 de ani al partidului Lege și Justiție, care este liderul de facto al Poloniei.

Figură minoră în mișcarea anticomunistă din anii 1980, Kaczyński a urcat pe scara politică ca membru al parlamentului în anii 1990, înainte de a fonda PiS în 2001 împreună cu fratele său geamăn Lech, care a fost ales președinte și a murit în 2010, când avionul guvernamental în care se afla s-a prăbușit în Rusia lângă Smolensk.

Kaczynski conduce PiS cu o mână de fier – fiecare decizie importantă trece prin biroul său aflat într-o clădire din apropierea centrului Varșoviei. Este, de asemenea, un loc de pelerinaj pentru premieri și chiar pentru președintele Andrzej Duda pentru a-și arăta loialitatea față de omul care conduce de fapt Polonia.

El a păstrat multă ranchiună pentru transformarea Poloniei de după 1989 după sfârşitul comunismului, iar agenda lui de lungă durată este de a remodela dramatic instanţele, mass-media şi alte instituţii ale ţării, creând în acelaşi timp noi elite dependente de partidului său.

Dacă PiS păstrează puterea, așteptați-vă la același lucru de la burlacul iubitor de pisici a care îl urăște pe Donald Tusk.

Donald Tusk, în vârstă de 66 de ani, a co-fondat Platforma Civică în 2001, cu câteva luni înainte ca frații Kaczynski să formeze partidul PiS. A devenit prim-ministru în 2007, după ce Platforma Civică a înlăturat guvernul de scurtă durată PiS. El a dominat politica poloneză înainte de a se muta la Bruxelles pentru a deveni președinte al Consiliului European în 2014. Fără carisma și perspicacitatea sa politică, partidul pe care l-a înființat s-ar fi prăbușit, deschizând calea către putere pentru rivali.

După o scădere bruscă a ratingurilor Platformei civice, Tusk s-a întors în Polonia în 2021 pentru a încerca să restabilească fosta glorie a partidului său și să salveze UE.

Ca și Kaczyński, are și el electorat ostil care îl detestă – dar prezența lui a revigorat opoziția. Niciun alt politician nu ar fi putut organiza marșul masiv prin Varșovia la 1 octombrie.

Kaczyński îl consideră cea mai mare amenințare la adresa puterii sale, motiv pentru care guvernul și mass-media controlate de stat au dezlănțuit atacuri furibunde împotriva lui Tusk. Principala acuzație: că nu este un polonez loial, ci mai degrabă lucrează cu Berlinul, eurocrații fără chip de la Bruxelles și chiar Kremlinul pentru a distruge independența Poloniei.

Actuala alegere a lui Kaczyński pentru prim-ministru, Mateusz Morawiecki, în vârstă de 55 de ani, a început în sectorul financiar, făcând milioane în sectorul bancar înainte de a se alătura cabinetului lui Tusk drept consilier economic în 2010.

Ulterior a trecut la PiS și a devenit prim-ministru în 2017, ca o alternativă mai tânără și mai dinamică la Beata Szydlo. Cu o bună cunoaștere a limbii engleze (o raritate în rândurile PiS) și experiență în finanțe și în dreptul UE (el a fost coautor al primului manual în limba poloneză pe această temă), partidul spera că va atenua conflictul cu Bruxelles-ul și va îmbunătăți imagine în străinătate.

În schimb, sub Morawiecki, Polonia a fost martoră la o scădere bruscă a statului de drept, culminând cu o luptă juridică continuă cu UE și o alunecare către autoritarism. Istoricul lui Morawiecki îl face oarecum un outsider în PiS, unde loialitatea pe termen lung față de Kaczyński este o valoare cheie și există zvonuri frecvente că va fi înlocuit de cineva mai apropiat de șef. Se așteaptă ca aceste zvonuri să reapară dacă Partidul Legea și Justiție va câștiga alegerile. Actuala alegere a lui Kaczyński pentru prim-ministru, Mateusz Morawiecki, în vârstă de 55 de ani, a început în sectorul financiar, făcând milioane în sectorul bancar înainte de a se alătura cabinetului lui Tusk drept consilier economic în 2010.

Primarul Varșoviei, în vârstă de 51 de ani, Rafal Tszaskowski, a fost numit de mult viitorul „Platformei civice” și – dacă Tusk va demisiona vreodată – va fi următorul ei lider. Elocvent, carismatic și apărător al valorilor europene, el a format o coaliție cu alte capitale din estul UE pentru a contesta tendințele autoritare ale guvernelor lor naționale.

Popular printre tinerii alegători ai Platformei Civice, Țaskovski a fost la câțiva centimetri de a-l învinge pe actualul președinte Duda, care este susținut de Partidul Lege și Justiție, la alegerile prezidențiale din 2020. El nu este întotdeauna de acord cu Tusk, dar ar putea deveni un posibil mediator între Platforma Civică și grupurile mai mici de opoziție necesare pentru a forma o majoritate parlamentară. Deocamdată, el a exclus o luptă cu Tusk pentru postul de prim-ministru dacă „Platforma Civică” va câștiga alegerile.

Zbigniew Zyobro, în vârstă de 53 de ani, este unul dintre puținii politicieni din țară care s-au intersectat cu Kaczynski și au supraviețuit în politică. A fost considerat odată succesorul lui Kaczyński, dar cei doi nu s-au înțeles și Zyobro a părăsit PiS pentru a-și forma propriul partid de extremă-dreapta, Polonia Unită. Kaczynski nu l-a iertat pentru acest lucru, dar i-a permis lui Zybro și altor candidați ai Poloniei Unite să intre pe listele electorale ale PiS.

În calitate de ministru al justiției, Zyobro este responsabil pentru cel mai important efort politic al lui Kaczyński: reforma justiției, pe care guvernul o numește coruptă și ineficientă. UE vede acest lucru ca pe o încercare de a stabili controlul politic asupra instanțelor, făcând din Zöbro un „băiat rău” pentru Comisia Europeană.

Dar puterea lui Ziobro – el este atât ministru al justiției, cât și procuror-șef – și controlul său asupra anchetatorilor care ar putea doborî rivalii politici, îl fac o figură cheie în orice nou guvern condus de PiS.

La 36 de ani, Slavomir Menzen a demonstrat deja capacitatea de a răsturna calculele politice. Consultant fiscal, antreprenor (are propriul său brand de bere) și auto-descris libertarian, Menzen conduce „Confederația”, un grup de organizații mai mici de extremă dreapta văzute ca potențiali lideri în lupta pentru putere post-electorală. Deși conducerea partidului urăște statul bunăstării creat de PiS, există zvonuri că Menzen ar putea intra într-o coaliție cu Kaczynski în schimbul unui post profitabil în guvern.

Cu toate acestea, are o mulțime de puncte negre. În timpul alegerilor pentru Parlamentul European din 2019, Menzen a conturat un program în cinci puncte: „Nu vrem evrei, homosexuali, avorturi, taxe și Uniunea Europeană”.

Menzen poate avea propria sa marcă de bere, dar Shimon Holovnia, în vârstă de 47 de ani, a făcut un pas mai departe denumind un lot întreg după el. Jurând că va pune capăt duo-polului Tusk-Kaczynski de 20 de ani, fostul prezentator TV a fondat mișcarea centristă Polonia 2050 a lui Szymon Golovny după campania sa prezidențială din 2020, unde a terminat pe locul al treilea în spatele lui Duda și Tszaszkowski.

Tusk l-a invitat ​​pe Holovnia să se alăture alianței sale politice atotcuprinzătoare, Coaliția cetățenilor, dar a ales în schimb o căsătorie politică cu Partidul Popular Polonez agrar. Numită „A treia cale”, această coaliție încearcă să găsească o poziție agreată, iar ranchiunile personale ale lui Holovnya față de Tusk nu ajută.

„A treia Cale” trebuie să obțină cel puțin 8% din voturi pentru a-și asigura locuri în parlament; dacă acest scor este mai mic, acele voturi vor merge către cele mai mari partide – și acesta va fi un factor cheie pentru ca PiS să obțină suficiente locuri pentru a guverna singur.

Conform ultimelor sondaje de opinie din Polonia, diferența dintre partidului de guvernământ „Lege și Justiție” și „Platforma civilă” de opoziției a scăzut la 5%. Acest lucru sugerează că Polonia așteaptă o perioadă lungă de incertitudine după alegeri – ambele partide vor căuta aliați pentru a forma o coaliție și pentru a câștiga sau păstra puterea.