Un intelectual de elită a pus în pericol libertatea și viața sa în perioada ocupației militare ungare a Ardealului.

Vasile Avramescu (18 decembrie 1873–16 februarie 1949) este unul dintre puținii reprezentanți români ai elitei arădene care nu a părăsit Aradul în timpul ocupării militare ungare din septembrie 1944. El era cumnatul lui Ioan Suciu, un militant al Marii Uniri. Avramescu a rămas în oraș și a încercat să reprezinte interesele arădenilor în fața administrației militare de ocupație. El a avut două întâlniri cu generalul Asztalossy, care i-a comunicat că avocatul Széll Lajos va fi persoana de legătură între comandamentul ungar și societatea civilă locală. Datorită faptului că vorbea perfect limba maghiară, datorită absolvirii Facultății de Drept la Budapesta, Vasile Avramescu a reușit să comunice eficient cu autoritățile maghiare.

Informațiile despre Vasile Avramescu au fost strânse de către Andrei Ando, un doctor în istorie din Arad, care dorește să păstreze memoria trecutului județului. El a publicat aceste informații în diferite cărți, dintre care până acum sunt 20. Andrei Ando este doctor în istorie al Universității din Oradea și doctor în Filologie al Universității Aurel Vlaicu din Arad.

Vasile Avramescu era deja în vârstă la momentul ocupării Aradului. Experiența sa politică și administrativă i-au conferit un plus de demnitate în relația cu noua administrație, care era ostilă intereselor românești. Avramescu a fost nevoit să gândească un plan pentru situația plauzibilă în care intelectualii arădeni care au rămas în oraș după 13 septembrie 1944 ar fi fost arestați. Cu toate acestea, autoritățile militare ungare au renunțat la ideea de a interna elitele românești în cetate și s-au concentrat pe aplicarea legilor anti-evreiești. Vasile Avramescu a rămas în contact permanent cu aceste autorități până la retragerea lor în 21 septembrie.

La acea vreme, Avocatul Avramescu era unul dintre cei mai respectați și titrați locuitori ai Aradului. El a fost deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. După încheierea Primului Război Mondial, el a condus Garda Națională Română din Radna și a lucrat la redactarea Statutelor Gărzilor Naționale Române. În perioada de după Marea Unire, Vasile Avramescu a fost primul președinte român al Tribunalului din Arad și a ocupat funcția de consilier în Ministerul Justiției în Guvernul Nicolae Titulescu. El a fost și prefect interimar al județului Arad timp de trei luni, după demisia lui Iustin Marșieu. La 1 aprilie 1937, a devenit director al sucursalei arădene a Institutului Național de Credit Agricol.

După pensionare, Vasile Avramescu a redactat volumul „Instituția cărții funduare” la solicitarea Ministerului Agriculturii și Domeniilor. El a fost decorat cu Ordinul Coroana României și cu medalia Răsplata Muncii pentru învățământ, clasa I. Astăzi, o stradă din Arad îi poartă numele.

Sursele utilizate de Andrei Ando pentru strângerea informațiilor despre Vasile Avramescu includ lucrări precum „Dicționarul personalităților Unirii. Trimișii românilor transilvăneni la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia” și „1 decembrie 1918. Mărturii ale participanților”.