Interviu despre obiectele care aduc aminte artiștilor de Crăciunul din copilărie: „Clopoțelul nu era doar un simplu accesoriu, ci un semn că aducem vești bune“.

Pentru mulți, Crăciunul nu mai este doar o dată din calendar sau o sărbătoare obișnuită, ci un teritoriu al memoriei: o combinație de mirosuri, gesturi mărunte și obiecte care refuză să îmbătrânească. La invitația „Weekend Adevărul“, unii artiști și scriitori s-au întors la amintirile Crăciunului din copilărie și au povestit despre obiecte speciale care au supraviețuit timpului, purtând cu ele povești intime. Acestea vorbesc despre modul în care memoria poate fi legată de obiecte aparent neînsemnate și despre modul în care Crăciunul copilăriei continuă să existe.

Unul dintre participanți își amintește de globurile de sticlă delicate și instalația cu lumini care aduceau strălucire în sufrageria sa. Un altul povestește despre cărțile în limba franceză pe care le primea în fiecare an de Crăciun, păstrate cu grijă de la un anticariat local. Un alt participant vorbește despre obiectele de Crăciun cu o istorie specială, cum ar fi un îngeraș adus din Paris sau o săniuță primită la un festival de film.

Pentru un alt participant, Crăciunul înseamnă colindat, momentul pe care îl aștepta cu nerăbdare, în care satul devenea o comunitate unită. El păstrează și astăzi un clopoțel pe care îl folosea la colindat, ca un simbol al vestei bune pe care o aduceau.

Un alt participant își amintește cu drag de sărbătorile petrecute alături de bunici și de cutiuța magică de Crăciun, care conținea țurțuri colorați și beteală argintie, păstrându-i amintirile vii și dragostea pentru acele momente speciale.

Aceste povești ilustrează modul în care Crăciunul poate fi un timp al amintirilor și al conexiunilor emoționale puternice, care rezistă trecerii timpului și aduc bucurie și emoție în fiecare an.