În anul 1849, în Cetatea Aradului, doi frați maghiari au fost ucisi brutal de austrieci, în fața a sute de martori. Frații Nagy, Bálint și Ákos, au fost aruncați într-o groapă încă în viață. Unul dintre ei s-a predat în mod voluntar asasinilor, încercând să-și salveze fratele. Această tragică întâmplare a fost documentată în Cronicile din 1849 și a fost adusă la lumină de către istoricul arădean dr. Andrei Ando, care se străduiește să nu lase istoria județului să fie uitată. Dr. Andrei Ando, care deține titlurile de doctor în istorie al Universității din Oradea și doctor în Filologie al Universității Aurel Vlaicu din Arad, a adunat informații despre această tragedie și le-a publicat în diferite cărți, numărându-se deja 20 la număr.
Potrivit cercetărilor lui Ando, Bálint, cel mai în vârstă dintre frați, a fost ofițer într-un regiment secuiesc înainte de izbucnirea revoluției și lupta sub steagul austriac. El s-a alăturat revoluționarilor și a fost considerat dezertor și trădător. Fratele său mai mic, Ákos, s-a înrolat direct în armata revoluționară în primăvara anului 1848 și a devenit și el ofițer.
Cei doi frați s-au întâlnit pe câmpul de luptă în timpul ultimelor asalturi împotriva garnizoanei austriece din Cetatea Timișoara. Au fost capturați de austrieci, dar au reușit să scape și au fugit la Arad, unde s-au înrolat ca voluntari în armata revoluționară care rezista în fața austriecilor. Odată cu capitularea armatei revoluționare, frații Nagy au fost din nou capturați de austrieci.
Conform procedurii, ofițerii care au dezertat din armata austriacă au fost închiși în Cetatea Aradului, printre ei fiind și Bálint Nagy. Fratele său Ákos, care nu luptase sub steag austriac, aștepta să fie judecat în orașul Arad. La fel ca mulți alții, Ákos a rămas în libertate până la judecarea cauzei sale. Când a aflat că fratele său era deținut în Cetate, a decis să încerce să evadeze împreună de la Arad.
Planul lor a fost facilitat de faptul că paza Cetății era formală și că civilii aveau acces ușor în fortăreață și puteau intra în contact cu deținuții. Frații Nagy s-au strecurat fără probleme și au încercat să scape prin poarta exterioară a Cetății. Au fost opriți de un ofițer de serviciu, un grenadier din regimentul Deutschmeister, care i-a întrebat cine sunt și ce au făcut în unitatea militară. Bálint a recunoscut că este deținut și că încearcă să fugă. Cei doi au fost reținuți și ofițerul a raportat imediat incidentul feldmareșalului Haynau. Acesta, auzind că frații Nagy au încercat a doua oară să evadeze, a ordonat execuția lor pe loc, ca exemplu pentru ceilalți deținuți care ar putea avea intenții similare.
Gărzile au săpat imediat groapa sub privirile fraților. Bálint a fost executat cu patru focuri de armă și a fost aruncat în groapă încă mișcându-se. Fratele său a fost împins și el în groapă înainte să-și dea ultima suflare.
Sute de deținuți și membri ai familiilor lor au asistat la această scenă, conform ordinului feldmareșalului Haynau, pentru a înțelege gravitatea situației.
Condamnarea la moarte a fraților Nagy nu a fost publicată în Jurnalul Oficial, deoarece nu a fost o decizie a Curții Marțiale, ci o hotărâre personală a comandantului Haynau.
Comentarii recente