Într-un interviu, regizorul Andrei Ujică vorbește despre nostalgia autoritarismului și despre faptul că țările sunt rareori pregătite să-și examineze propria istorie cu sinceritate.

Andrei Ujică consideră că luciditatea reprezintă un curaj rar într-o lume plină de imagini și nostalgii periculoase. Regizorul vorbește despre fragilitatea memoriei colective și despre dificultatea de a confrunta adevărul istoric fără a-l îndulci.

Premiat cu Premiul de Excelență la Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF) pentru contribuția sa la arta cinematografică, Andrei Ujică rămâne una dintre cele mai lucide și provocatoare voci ale documentarului românesc. Realizatorul unor filme-cult, cum ar fi „Videogramele unei revoluții“ și „Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu“, explorează modul în care imaginea rescrie istoria și cum realitatea se transformă în spectacol sub ochii noștri. Stabilit în Germania din anii ’80, dar mereu conectat la realitățile societății românești, Ujică se concentrează acum pe lumea digitală în continuă schimbare, în care adevărul, ficțiunea și propaganda se contopesc într-un nou limbaj al ecranului.

Într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“, Andrei Ujică discută impactul pe care îl va avea inteligența artificială nu doar asupra cinematografiei, ci și asupra percepției noastre asupra realității. El vorbește despre nostalgia pentru autoritarism care reapare în discursul public românesc și despre provocările de a privi istoria comunismului fără a o simplifica.

Întrebat despre posibilitatea ca filmele documentare să depășească filmele de ficțiune în popularitate, Ujică subliniază că momentul actual este marcat de o revoluție tehnologică care va schimba relația dintre ficțiune și non-ficțiune. El atrage atenția asupra impactului rețelelor sociale în promovarea mesajelor populiste și simpliste, precum și asupra renașterii unui autoritarism în discursul politic românesc.

Ujică recunoaște că personajele controversate de pe scena politică românească ar putea fi subiecte interesante pentru documentare sau filme de ficțiune. El susține că interesul pentru evenimente istorice majore, cum ar fi comunismul în România, este firesc și că este important să abordăm aceste subiecte cu onestitate și obiectivitate.

Întrebându-se cum ar trebui să fie predată Istoria comunismului din România la școală, Ujică subliniază importanța obiectivității în scrierea istoriei și recunoaște rolul esențial pe care îl au filmele în modelarea mentalităților. El consideră că filmele documentare ar putea fi utilizate eficient în predarea istoriei, dar subliniază necesitatea existenței unor producții cinematografice serioase și echilibrate pentru a ilustra perioadele importante din istorie.