Prima femeie ofițer din România a avut un sfârșit trist, ajungând să trăiască în sărăcie și să muncească ca femeie de serviciu.

Irina Constanziu-Vlassopol, prima femeie ofițer din Marina Comercială Română, a fost admirată de marinari pentru curajul și dăruirea ei, dar ignorată de comuniști, care au considerat-o doar o pensionară. Născută într-o epocă nepotrivită pentru visele sale de aventură, Irina a luptat pentru a-și urma pasiunea de a naviga, devenind ofițer pe un vas comercial. Cu soțul ei, Spiridon Vlassopol, a navigat în lumea întreagă, de la Orient la Occident, făcând avere din transportul mărfurilor. Cu toate acestea, viața ei nu a fost ușoară, deoarece a trebuit să facă față prejudecăților și obstacolelor din lumea marină dominată de bărbați.

Deși a fost adulată de presa străină pentru realizările sale remarcabile, Irina a fost nevoită să se confrunte cu critici și bârfe în presa românească. După divorțul de soțul ei, a fost trecută cu vederea de societate și a fost nevoită să lucreze ca femeie de serviciu pentru a supraviețui. Cu toate acestea, a rămas o legendă în rândul celor care au cunoscut-o, fiind apreciată pentru dedicarea și pasiunea ei pentru mare și navigație. Irina Constanziu-Vlassopol a murit în anonimat în 1979, dar a rămas în memoria celor care au admirat-o pentru curajul și determinarea ei de a-și urma visul de a cuceri mările lumii.