Cazinoul din Constanța este cunoscut ca locul unde s-au pierdut averi, dar s-au creat legende, de la „Mărgăritarul Mărei Negre“ până la „spelunca unde se desfășoară activități ilegale și se corupe lumea“.

Cazinoul din Constanța, blestemat și adulat în același timp, a fost comparat cu diverse lucruri de-a lungul timpului. De la un dric la o matahală împopoțonată, de la o podoabă de arhitectură națională la un focar de vicii și primejdii, clădirea spune povești de peste un secol. Inaugurat în 1910, Cazinoul a fost construit pe promontoriul falezei din Constanța, fiind cel mai mare edificiu de acest fel din România la vremea respectivă. Proiectat în stil Art Nouveau de arhitectul Daniel Renard, Cazinoul a fost un loc de întâlnire pentru oameni de toate clasele sociale. Deschis inițial ca un centru cultural și de divertisment, Cazinoul a fost ulterior folosit pentru jocuri de noroc, ceea ce a stârnit numeroase controverse.

În timpul Primului Război Mondial, Cazinoul a fost folosit ca spital, iar mai târziu a fost bombardat și a suferit daune considerabile. După război, clădirea a fost renovată de deținuți politic în 1951, iar în 1986-1988 a fost restaurată din nou. Din 2008, Cazinoul a fost închis pentru public și a rămas în paragină până în 2025, când a fost finalizată renovarea. Astăzi, Cazinoul a fost inaugurat ca un loc destinat evenimentelor publice de anvergură națională și internațională, congrese și simpozioane, respingând complet ideea de a fi utilizat pentru jocuri de noroc sau alimentație publică.