După Revoluție şi odată cu dispariţia dicţionarelor tehnice, în urbanismul românesc au pătruns concepte – multe preluate din documente europene – care nu au fost clarificate înainte de a fi incluse în legi şi planuri. Această lipsă a unui vocabular controlat facilitează interpretări diferite ale unor termeni precum „regenerare urbană” sau „permeabilitate”, avertizează specialiştii prezenţi la lansarea noii ediţii Friendly City Index.
Andrei Mitrea, implicat în elaborarea Planului Urbanistic General al Bucureştiului, spune că exerciţiul construirii dicţionarelor tehnice s-a pierdut încă din anii ’80, iar în anii ’90 aceste instrumente au dispărut complet. Rezultatul: metafore şi concepte-umbrelă ajunse în acte normative fără filtrul critic al vocabularului profesiei.
Urbanista Cristina Pavelescu (Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Zona Metropolitană Bucureşti) arată că termenii sunt interpretaţi arbitrar de administraţie şi politică; de exemplu, „permeabilitate” este folosit uneori greşit pentru a justifica parcări subterane, deşi termenul are alte sensuri tehnice.
Ca soluţie, arh. Maria Duda, împreună cu Mitrea şi Pavelescu, propun înfiinţarea unui institut naţional care să reunească expertiza în arhitectură şi urbanism, pe modelul Institutului de Dezvoltare din Praga (IPR). Istoricul Institut Proiect Bucureşti (înfiinţat în 1953) este citat ca exemplu de capacitate tehnică concentrată, iar destrămarea sa (transformarea în firmă comercială prin HG nr. 1191 din 9 noiembrie 1990, vânzare în 2007 şi încetarea activităţii în jurul anului 2012) evidenţiază pierderea acestei infrastructuri.
O alternativă indicată este consolidarea instituţiilor publice de planificare şi a capacităţii tehnice a primăriilor, valorificând arhiva Proiect Bucureşti recuperată de Primăria Capitalei (aproximativ 66.000 de dosare) pentru soluţii de consolidare şi reabilitare.
Comentarii recente