Un urs polar în echipament de tenis lovește un craniu ca pe o minge, iar un înger cu o singură aripă fumează lângă un avion „check-in” al sufletelor: astfel arată lumea pictată de Liviu Alexa, unde imposibilul devine firesc. În mai puțin de zece luni, artistul a realizat aproape 80 de pânze împărțite în patru serii, două dintre ele vândute integral. Unele lucrări au fost cumpărate la prețuri între 12.000 și 15.000 de euro.
Alexa spune că pictura este pentru el un spațiu de gândire: pânza este locul în care ies la suprafață amintiri, frici, obsesii, tandrețe sau absurd. Nu pornește de la o schiță intelectuală clară; imaginea se naște dintr-un „material interior”.
El preferă sintagma „neoexpresionism narativ-simbolic”, dar se definește simplu: „Încerc un realism al imposibilului cotidian. Fiindcă în tablourile mele imposibilul este perfect, este firesc.”
Universul său combină mitologie, consumerism, sacrul și trivialul; culorile și perspectiva sunt folosite pentru a transmite stări, nu pentru a reproduce realitatea. Alexa subliniază că tablourile trebuie „citite”: o imagine dominantă deschide lanțuri de personaje, obiecte și contradicții, fiecare lucrare funcționând ca o mică mitologie autonomă.
Seriile sale includ „Violatorul de vrăbii”, „Noi suntem Apocalipsa”, „Filcai” și „The Daffodil Lament”. Legătura cu literatura este evidentă — Alexa a scris înainte de a picta și extrage din poezie stări sau imagini, nu ilustrații directe. Ritmul de lucru este intens: lucrează noaptea, adesea în garaj, iar ideile apar mai rapid decât poate picta. Deși succesul comercial a venit repede, el spune că adevărata validare ar fi ca peste ani pânzele sale să fie cumpărate de oameni care nu îl cunosc personal.
Comentarii recente