Profesorul brașovean Peter Turcuș susține că dezbaterea publică despre educație se concentrează de prea mult timp pe întrebări superficiale — număr de ore, număr de materii sau durata anului școlar — în loc să abordeze problema de fond: inegalitatea.
PISA 2025 a testat elevi de 15 ani din 91 de țări; România, cu 7.725 de elevi din 322 de școli, a obținut rezultate sub media OECD la matematică, citire și științe, iar datele sunt conforme standardelor PISA. Turcuș subliniază că cele nouă clase de învățământ primar și gimnazial din România oferă 6.035 de ore, comparativ cu 6.432 în Estonia, ceea ce arată că nu cantitatea de ore explică performanța, ci calitatea conversiei timpului în învățare.
Profesorul atrage atenția asupra variației mari între școli: OECD estimează că diferențele dintre școli explică cel puțin 50% din variația performanței la științe în România, indicând o segmentare academică puternică. Diferența de scor între elevii urbani și cei rurali depășește 90 de puncte, iar decalajul socioeconomic explică 22% din variația la științe; diferența între elevii avantajati și dezavantajați este de 122 de puncte.
Turcuș mai notează că meditațiile sunt un simptom al inegalității: familiile cu resurse pot cumpăra timp suplimentar de învățare, consolidând avantajele. El propune mutarea discuției publice de la „câte ore trebuie copilul la școală?” la întrebarea esențială: cât contează pentru viitorul unui copil școala în care ajunge, mediul de proveniență și resursele familiei?
Comentarii recente