O echipă de la Universitatea California din Berkeley a creat o experiență vizuală pe care ochiul uman nu o întâlnește în mod natural: o culoare denumită „olo”, percepută inițial de cinci persoane, iar ulterior de un total de șapte participanți.
„Olo” nu este o nuanță reproducibilă cu vopsele sau monitoare, ci rezultatul unei stimulări selective a celulelor conice din retină. Vederea cromatică normală se bazează pe trei tipuri de conuri — L, M și S — ale căror sensibilități se suprapun. Cercetătorul Ren Ng a vrut să afle ce ar vedea creierul dacă ar fi activate exclusiv conurile M, lucru imposibil de obținut cu lumini naturale.
Colaborând cu Austin Roorda, echipa a folosit tehnologia dezvoltată în laboratorul lui Roorda pentru a identifica individual conurile și a direcționa asupra lor impulsuri microscopice de lumină. Sistemul denumit Oz urmărește poziția ochiului și trimite fascicule laser către celulele selectate, activând mii de conuri M încercând să lase neatinse conurile L și S.
Participanții au descris „olo” ca un verde-albăstrui extrem de saturat, mult mai intens decât orice verde natural. Introducerea unei mici erori în direcționarea laserului făcea senzația să dispară, înlocuită de verdele obişnuit, ceea ce indică necesitatea stimulării foarte precise a conurilor M.
Denominarea „olo” provine din tiparul de activare 0-1-0 (L inactiv, M activ, S inactiv). Culoarea nu poate fi fotografiată sau reprodusă pe un monitor, pentru că nu este o nouă lungime de undă, ci o modificare a semnalelor retinei către creier.
Cercetătorii spun că sistemul Oz poate fi folosit în studii privind bolile retinei şi deficienţele de percepţie a culorilor: poate simula pierderea unor conuri la persoane sănătoase şi poate ajuta evaluarea terapiilor genetice sau bazate pe celule stem. De asemenea, se investighează dacă tehnologia ar putea modifica temporar percepţia la persoane cu daltonism sau permite experienţe asemănătoare vederii tetracromate la subiecţi tricromati.
Comentarii recente