România se confruntă cu un dezechilibru clar: în orele de vârf solar are surplus de energie, iar seara — când panourile nu mai produc — rămâne fără resurse suficiente și ajunge să importe. Datele Transelectrica din 17 august arătau la ora 11:31 o producţie de 5.701 MW și un consum de 4.661 MW, rezultând un export de circa 1.039 MW, alimentat în principal de fotovoltaice care asigurau 3.066 MW.
Vecinii au abordat problema diferit: Grecia a investit masiv în regenerabile și a raportat exporturi-record (o zi cu 54 GWh exportate, dintre care 25 GWh către Bulgaria), iar Bulgaria a construit o capacitate de stocare estimată la 14–15 GWh, faţă de mai puțin de 2 GWh în România.
Expertul în energie Dumitru Chisăliță atrage atenţia că fără capacităţi de stocare și soluţii flexibile tranziţia riscă să devină „o afacere de prânz”. El recomandă o combinaţie de tehnologii: baterii ale prosumatorilor (2–6 ore), baterii industriale pentru reglaj rapid, hidrocentrale cu lac de acumulare, centrale cu acumulare prin pompaj (stocare la scară mare), stocare termică, consum flexibil industrial şi încărcare inteligentă a vehiculelor electrice. Gazul oferă flexibilitate de rezervă, iar hidrogenul ar putea asigura stocare sezonieră pe termen lung.
Problema este agravată în această vară de oprirea celor două reactoare de la Cernavodă, fiecare de aproximativ 706 MW, din cauza nivelului scăzut al Dunării, ceea ce crește presiunea pe cărbune și importuri. Proiectul Tarnița-Lăpuștești, o centrală cu acumulare prin pompaj de circa 1.000 MW (patru grupuri de ~250 MW), este prezentat ca soluţie pentru stocare la scară mare.
Concluzia expertului: nu regenerabilele sunt problema, ci absenţa infrastructurii — stocare, reţea şi capacitate controlabilă — necesare pentru integrarea eficientă a noilor capacităţi.
Comentarii recente