Poluanții Organici Persistenți (POP) sunt substanțe chimice toxice care se descompun foarte greu în mediu, pot rămâne zeci de ani și se acumulează în țesuturile grase ale animalelor și oamenilor. Datorită persistentei lor, aceste substanțe pot fi transportate pe distanțe mari prin aer și apă, ajungând în regiuni în care nu au fost produse sau folosite.
POP nu produc, de regulă, intoxicații acute vizibile, dar se bioacumulează în lanțul trofic și expunerea cronică este asociată cu efecte grave asupra sănătății: creșterea riscului de cancer (de ex. dioxinele), perturbări endocrine, tulburări de reproducere, scăderea imunității, afectarea ficatului și tulburări neurologice sau de dezvoltare la copii.
Sursele includ pesticide interzise precum DDT și alte organoclorurate, produse chimice industriale (de exemplu PCB) și substanțe generate accidental în procese de ardere (dioxine, furani). Unele PFAS și compuși bromurați ignifugi figurează, de asemenea, pe listele Convenției de la Stockholm.
Organizațiile internaționale — OMS, FAO, Codex Alimentarius, JECFA, UNEP — și convențiile internaționale au stabilit limite, programe de monitorizare (inclusiv biomonitorizarea prin lapte matern) și măsuri de reducere a emisiilor. Convenția de la Stockholm, intrată în vigoare în 2004, a început cu 12 substanțe prioritare și ulterior a extins lista.
Codex Alimentarius aplică standarde stricte pentru alimentele de origine animală (lapte, carne, pește), iar pentru pesticidele interzise folosește indicatori de contaminare istorică (EMRL). Deși nivelurile de POP au scăzut în multe state de la anii 1980, expunerea rămâne o preocupare, în special pentru femeile însărcinate și copiii mici.
Comentarii recente