Se împlinesc 49 de ani de la cea mai amplă grevă a minerilor din România în perioada comunistă. Între 1 și 3 august 1977, mii de muncitori de la cele zece exploatări de cărbune din Valea Jiului au oprit activitatea în semn de protest față de condițiile de muncă, penuria de alimente şi bunuri de consum, problemele locative şi modificările legislației privind pensiile care majorau vârsta de pensionare.
Greva a pornit la Mina Lupeni şi s-a extins rapid: la 2 august activitatea a fost oprită complet la Lupeni, Aninoasa, Bărbăteni şi Uricani, în timp ce în alte mine muncitorii lucrau doar parţial. Minerii au refuzat să reia lucrul înainte ca Nicolae Ceaușescu să le asculte revendicările, iar liderul regimului a ajuns în Valea Jiului pe 3 august 1977, după promisiuni care au determinat revenirea temporară la muncă.
În lunile şi anii care au urmat, regimul a consolidat controlul în regiune: peste 2.000 de militari şi aproximativ 2.000 de ofiţeri de Miliţie au fost detaşaţi, iar Securitatea a infiltrat rețele de informatori în mine. Represiunea a vizat organizatorii protestelor, iar unii participanţi au fost anchetaţi, concediați sau mutați.
În deceniile următoare, Valea Jiului a trecut prin restructurări succesive: mii de militari au lucrat în mine între 1977 și 1987 (aproximativ 100.000 trecuţi prin regiune conform unor statistici), iar după 1990 exploatările au fost treptat închise. Astăzi mai lucrează sub 2.000 de persoane în patru mine rămase: Lonea, Lupeni (ambele în proces de închidere), Vulcan şi Livezeni. Calendarul oficial prevede închiderea minelor Lonea şi Lupeni până la 31 decembrie 2026 şi a exploatărilor Vulcan şi Livezeni până în 2032.
Comentarii recente