Pe 18 iulie 1976, la Montreal, Nadia Comăneci a realizat prima notă de 10 din istoria Jocurilor Olimpice. Drumul până acolo a pornit însă cu ani buni înainte, în micul oraș Onești, unde s-a născut pe 12 noiembrie 1961.
În 1969 s-a deschis în Onești Şcoala cu Program Sportiv, iar printre copii admişi s-a aflat şi Nadia. Deşi la început se confrunta frecvent cu căderi la bârnă, antrenorii Bela şi Martha Karolyi i-au recunoscut potenţialul. Bela Karolyi a apreciat de timpuriu disponibilitatea fetei de a încerca orice exerciţiu, atitudine care avea să îi aducă rapid rezultate.
Primele competiţii majore au venit în 1970, la Campionatele Naţionale de la Sibiu, unde, deşi a căzut de trei ori la bârnă, echipa sa a obţinut locul I. În următorii ani, Nadia a continuat să urce în clasamente: victorii la paralele şi bârnă la întâlniri internaţionale, titluri naţionale la junioare şi prestaţii remarcate la Cupa Prieteniei din Sofia (1972), unde România, cu o medie de vârstă foarte mică, a terminat pe locul 4.
Perioada de pregătire era dificilă: săli mici, temperaturi ridicate în timpul verii şi deplasări frecvente cu trenul. Cu toate acestea, rezultatele au curs: în 1971 şi 1972 a adunat medalii şi locuri fruntaşe la competiţii naţionale şi internaţionale, iar la 12 noiembrie 1972, când a împlinit 11 ani, a devenit campioană naţională la junioare II.
Ascensiunea Nadiei, marcată atât de talent, cât şi de perseverenţă, a pus bazele performanţelor care urmau să o transforme în simbolul gimnasticii mondiale.
Comentarii recente