Anul 1990 a reprezentat o cotitură pentru România: după prăbușirea regimului comunist, naționala revenea la Cupa Mondială după două decenii. La turneul din Italia s-a conturat grupul de jucători care avea să rămână în istorie drept „Generația de Aur”.
Preliminariile pentru Italia 1990 au început în 1988 sub comanda lui Emeric Ienei, care a reunit jucători precum Gheorghe Hagi, Florin Răducioiu, Gică Popescu, Marius Lăcătuș, Ilie Dumitrescu, Ionuț Lupescu, Dorin Mateuț, Gavril Balint, Bogdan Stelea sau Silviu Lung. După o victorie decisivă, 3-1 cu Danemarca pe 15 noiembrie 1989, România s-a calificat la Mondial pentru prima oară în 20 de ani.
La Coppa del Mondo Italia 1990, turneu desfășurat între 8 iunie și 8 iulie, România a fost repartizată în Grupa B cu Argentina, URSS și Camerun. A început cu o victorie memorabilă, 2-0 cu URSS (goluri semnate de Marius Lăcătuș), apoi a cedat 1-2 în fața Camerunului, remarcabilă prezență a acelui turneu, iar în meciul cu Argentina România a obținut 1-1 grație golului lui Gavril Balint, rezultat care a asigurat calificarea în optimi.
În faza eliminatorie, România a pierdut la penalty-uri cu Irlanda, după 0-0 și prelungiri, Daniel Timofte ratând execuția decisivă. Deși eliminată, echipa a lăsat în urmă o moștenire durabilă: un lot tânăr, organizat și talentat, care a pus bazele celor mai mari performanţe ale fotbalului românesc din anii următori.
Comentarii recente