Dumnezeu ne-a binecuvântat cu cea mai bună iarbă, ceea ce face brânza de Gulianca renumită în întreaga țară.

Brânza de Gulianca este fabricată din lapte de oaie, dar secretul constă în gustul unic conferit de ierburile care cresc pe solul sărăturat din zona Salcia Tudor-Gulianca, situată la 70 de kilometri de Brăila. Cristinel Sima, unul dintre cei mai renumiți producători din zonă, se ocupă de creșterea animalelor încă din copilărie. El a moștenit ferma de la tatăl său și se ocupă de îngrijirea a 700 de oi de mulți ani. Sima produce brânza de Gulianca și este mândru că produsul său este atât de cunoscut și căutat. Fermierul dezvăluie că secretul brânzei de Gulianca constă în calitatea ierburilor din zonă și în solul sărăturat, care este unic în țară.

„Dumnezeu ne-a binecuvântat cu un sol sărăturat. Datorită acestuia, iarba are un gust aparte și savuros, ceea ce face ca brânza să fie cea mai bună. Este o brânză naturală și sănătoasă, făcută doar cu lapte produs de oi, hrănite cu cea mai bună iarbă din țară”, declară fermierul.

Brânza de Gulianca faimoasă produsă de Cristinel Sima este vândută la târguri, festivaluri și în piața centrală din Brăila. Sima nu are lipsă de clienți, ceea ce demonstrează calitatea excepțională a brânzei.

„Brânza de Gulianca produsă de noi este autentică, nu conține lapte praf, așa cum se întâmplă la alți producători de pe piață. Mulgem oile la stâne și aducem laptele la brânzărie. Am amenajat condiții bune acasă. Punem laptele în bidoane, îl strecurăm, îl încălzim și îi adăugăm cheag. Așteptăm să se închege, apoi îl strângem și îl punem în forme. Îl greutățim și îl lăsăm timp de 5-8 ore, în funcție de temperatură, apoi îl tăiem. Îl punem în saramură și îl lăsăm să se coacă, apoi îl aducem la piață”, relatează producătorul.

Pentru a proteja și promova acest produs, Primăria Salcia-Tudor a înregistrat marca „Brânza de Gulianca” la OSIM. De asemenea, autoritățile locale organizează anual un festival al brânzei de Gulianca pe islazul din sat. În zona respectivă există 23.000 de hectare de pășune, iar crescătorii au în jur de 24.000 de oi.

Conform documentelor Primăriei, primele așezări umane stabile au apărut pe teritoriul comunei la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Crescătorii de animale s-au stabilit în diferite puncte, precum „Moara Turcului” Chioveanu și altele. Printre aceștia, unii au devenit mari proprietari de animale, cum au fost Olănescu și Gulianu, de unde provin numele unor sate ulterioare, precum Olăneasca și Gulianca.

„Această mișcare de migrare de la munte la câmpie în căutarea pășunilor a avut loc și în partea de sud-vest a comunei, unde ciobanii coborând spre târgul Brăila au poposit pe aceste meleaguri, care erau atunci pline de mărăcinișuri și animale sălbatice, meleaguri care puteau oferi adăpost temporar unor fugari în momente de dificultate. Pe locul actual al satului Ariciu din lunca Galiciei, unul dintre acești ciobani s-a stabilit, probabil părăsind intenționat locul natal pentru a scăpa de urmăritori”, se menționează pe site-ul Primăriei Salcia-Tudor.

În acest sat format, ciobanii mai tineri s-au căsătorit cu fete de la munte și au construit case mici și simple, după modelul celor din zonele montane. Ciobanii, de obicei, nu lucrau pentru bani și se înțelegeau să primească un număr de oi la căsătorie, astfel încât satul să se poată întreține.