În Maramureș, obiceiurile și tradițiile legate de Sărbătoarea celor 40 de sfinți sunt marcate prin prepararea mucenicilor.

Sărbătoarea celor 40 de sfinți are o semnificație deosebită datorită celor 40 de martiri care s-au sacrificat pentru credința lor. În Maramureș, acest moment este marcat de tradiții și obiceiuri vechi care se suprapun peste sărbătoarea creștină.

„Această sărbătoare solară și agrară ne aduce aminte atât de Anul Nou din antichitate, care era sărbătorit la 1 martie, cât și de echinocțiul de primăvară, care era sărbătorit la aceeași dată în calendarul iulian”, explică etnologul Corina Isabella Csiszár în Memoria Etnologică.

În Maramureș, acești martiri poartă diferite denumiri și au diferite forme. De asemenea, sărbătoarea este marcată de mai multe ritualuri.

„Sărbătorirea Celor 40 de Sfinți marchează și ea tradiții mai vechi, ceea ce demonstrează că această sărbătoare s-a suprapus peste una mai străveche. Cercetătorii au evidențiat ofrandele specifice ca trăsătură a acestei sărbători. Colacii de diferite forme, unele foarte vechi, precum cei în formă de opt, plăcintele și colăcuții numiți pupi, fac parte din categoria ofrandelor vegetariene dedicate unor zeități”, continuă etnologul.

Potrivit ei, dimineața, înainte de a mânca, oamenii obișnuiau să îndeplinească anumite ritualuri în această zi.

„Dimineața, înainte de a mânca, oamenii făceau 40 de metanii, iar fiecare membru al familiei își lua patruzeci de boabe de porumb și, pe măsură ce făceau metanii, scădeau din boabe pentru a-și aminti numărul exact al lor. Se făceau patruzeci de turte sau scoverzi, care erau consumate toate în aceeași zi. De asemenea, se puteau consuma și alte alimente de post în această zi, dacă familia era numeroasă, dar înainte de toate, plăcintele erau consumate”, mai spune ea într-o postare pe rețelele de socializare a Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale „Liviu Borlan” Maramureș.

Plăcintele erau date copiilor la școală, însă bătrânii își amintesc că ritualurile erau respectate cu strictețe în trecut.

„Când eram mai mică, mama mă punea să fac câte patruzeci de metanii, câte una pentru fiecare sfânt. Și astfel, se dădeau patruzeci de sfinți, patruzeci de pupi, câte unul pentru fiecare sfânt. Aceștia erau oferiți copiilor. Acești sfinți te ajutau să îți meargă bine, să îți înveți copiii la școală, să fie sănătoși. Pupii erau făcuți din făină de grâu și erau foarte mici, la fel ca cei făcuți de Crăciun”, relatează etnologul din mărturiile bătrânilor.

„Sau când se făcea strângere de oameni, la o femeie care își pierduse soțul, oamenii mergeau să o ajute cu căruțele, iar femeia făcea patruzeci de plăcinte și le dădea tuturor bărbaților să mănânce, de Ziua Celor 40 de Sfinți. Acești pupi nu erau sfințiți, ci doar dacă erau duși la biserică”, mai spun bătrânii din sate.