Niciodată nu au fost identificați autorii felicitărilor cu spânzurătoare trimise autorităților din Șimleu în anii ’60.

Doi țărani din Șimleu au luat măsuri de răzbunare împotriva comuniștilor care le-au confiscat pământul și animalele. Ei au trimis felicitări de Anul Nou în care au desenat o spânzurătoare și un mormânt, în loc de urări de sănătate și prosperitate.

La începutul anului 1962, au fost trimise două felicitări din orașul Șimleu către președintele și vicepreședintele Sfatului Popular Raional Șimleu. În felicitarea adresată președintelui, autorul a desenat o spânzurătoare și sub ea un mormânt. Pe lângă desen, scria: „Așa veți sfârși în 1962, din cauza colectivizării de la Plopiș”. Vicepreședintele a primit o felicitare similară, dar cu numele localității schimbat: în loc de Plopiș, era Halmășd.

Autoritățile au considerat aceste felicitări ca amenințări cu moartea și au deschis un dosar de investigație. În referatul întocmit se menționa că „atât desenul, cât și textul au fost scrise cu cerneală albastră cu o caligrafie deghizată”. Dosarul a fost închis în anul 1967, deoarece autorul nu a fost prins, după cinci ani de investigații în zadar.

Potrivit istoricului Marin Pop, colectivizarea a început odată cu Decretul 83, care a eliminat ultimele proprietăți moșierești rămase după Legea agrară din 1945. În Sălaj, exista o astfel de proprietate în zona Mirșid, care aparținea baronului Wesselenyi Ștefan. Comitetul agrar din Mirșid, întrunit în 27 martie 1946, a hotărât exproprierea baronului, invocând faptul că acesta ar fi fugit în țările cu care România a fost în război, conform articolului 3 al Legii agrare.

Documentele vremii consultate de istorici arată că baronul deținea 1.452 de jugăre (aproximativ 840 de hectare) de teren, iar comitetul a hotărât exproprierea întregului său teren. Potrivit lui Marin Pop, într-un raport local se menționa că Wesselenyi Ștefan „nu a fost simpatizant al Rusiei sovietice, ba chiar a fost dușman al acesteia” și că „a susținut regimul lui Horthy”.

Procesul de colectivizare a avut mai multe etape. În primă fază, țăranii au fost încurajați să se înscrie în Întovărășirile agricole (T.O.Z.-uri). Apoi, Întovărășirile au fost transformate în G.A.C.-uri (Gospodării Agricole Colective). Activiștii de partid din raion au jucat un rol important în convingerea țăranilor să se alăture G.A.C.-urilor. Țăranii erau chemați la Căminul cultural și li se „explica” necesitatea intrării în G.A.C. Pe lângă presiunea directă asupra țăranilor, s-au exercitat și presiuni asupra elevilor de liceu, care erau amenințați cu exmatricularea dacă părinții lor nu se înscriau în G.A.C. Toate acestea au stârnit nemulțumirea oamenilor.

Aceste felicitări ostile nu sunt singurele înscrisuri de acest gen din perioada comunistă. Timp de doi ani, Securitatea din Tulcea a căutat persoana care a scris mesaje ostile împotriva regimului socialist pe paginile unui almanah. Documentele consultate de echipa Serviciului Programe Educaționale din cadrul Consiliului Național de Studiere a Arhivelor Securității arată cum s-a desfășurat ancheta condusă de ofițerul Pisică.

Conform raportului locotenent colonelului Radu Pisică, filă din almanahul „Convorbiri literare” a fost găsită cu un portret și o inscripție ostilă, scrisă cu cerneală albastră și litere tipografice majuscule. Autorul pare să fie un tânăr cu o pregătire medie, iar din cauza umidității atmosferice excesive, nu au putut fi prelevate amprente digitale de pe hârtie.

Deoarece autorul nu a fost găsit, planul de măsuri în cazul „Almanahul” a fost extins. Au mai rămas de verificat lucrările de Bacalaureat de la câteva licee din Tulcea. Cu toate acestea, planul a fost abandonat odată cu izbucnirea Revoluției, iar tânărul nu a fost prins.