Instanţa a decis că, în cazul unui bărbat acuzat de viol, dacă victima nu a manifestat rezistenţă, acesta poate fi considerat ca fiind acceptat.

Un angajat al unui centru de plasament din Sălaj a fost acuzat de violarea unei tinere de 20 de ani. Cu toate acestea, instanța l-a achitat, în ciuda susținerilor procurorilor că bărbatul a comis acte repetate de agresiune sexuală asupra tinerei prin constrângere psihică.

Bărbatul acuzat de viol este angajat într-un centru de plasament din Sălaj, unde locuiesc copii aflați în protecția statului. În ciuda acuzațiilor de viol, el a fost achitat în instanță. Potrivit Libertatea, judecătorul a stabilit că fata nu s-a opus și nici nu a povestit celor din jurul ei ce s-a întâmplat, deci nu poate pretinde că a fost violată.

Conform sursei citate, într-o dimineață de la sfârșitul lunii ianuarie 2016, Andreea, o tânără de 20 de ani, care se afla într-un centru de plasament administrat de DGASPC Sălaj, i-a dezvăluit unui angajat că a fost abuzată sexual timp de mai multe luni. Potrivit relatărilor fetei, agresorul era un educator în vârstă de 35 de ani din centru.

În casa de tip familial în care s-ar fi produs violul, locuiau mai mulți băieți și cinci fete, cu vârste cuprinse între 6 și 20 de ani. Tânăra care susține că a fost violată era cea mai în vârstă – avea 20 de ani la acel moment. În centrul din Sălaj, erau patru educatori, inclusiv bărbatul acuzat de viol, precum și soția acestuia, care era și ea angajată ca educator. Între educatori și tânără s-a dezvoltat o relație foarte apropiată, iar fata îi numea „mamă și tată”.

Bărbatul a fost trimis în judecată în 2017, la un an după ce a fost acuzat de viol. Cu toate că raportul de expertiză psihologică susține că „există credibilitate în ipoteza formulată de victimă și există consecvență în declarațiile acesteia cu privire la abuzul sexual”, instanța a avut o altă opinie.

„Așadar, chiar din relatăriile victimei se poate observa că aceasta descrie în detaliu acțiunile inculpatului, care au durat o perioadă considerabilă. Deci, se poate concluziona că ea nu dormea în timp ce inculpatul acționa asupra corpului ei. Astfel, instanța constată că, dacă aceste acțiuni ale inculpatului au avut loc în realitate pe o perioadă de aproximativ cinci luni, VICTIMA LE-A ACCEPTAT.

Dacă victima afirmă că inculpatul a comis aceste acțiuni asupra corpului ei de 5-10 ori pe noapte (…) și ea nu a reacționat la acțiunile inculpatului și nu a strigat la el, atunci se poate concluziona că, dacă aceste acțiuni au avut loc timp de cinci luni, VICTIMA LE-A ACCEPTAT”.

Chiar dacă victima susține că inițial era confuză, speriată și dezorientată și nu știa dacă era vis sau realitate, nu există nicio justificare pentru menținerea acestei stări emoționale din partea victimei timp de aproximativ cinci luni.

„Poate că, într-adevăr, ar fi existat o constrângere psihică, o stare de frică și dependență, dacă în acea casă locuiau doar inculpatul și victima. Dar în această casă familială locuiau mai mulți copii și educatori, iar inculpatul, lucrând în schimburi, nu era mereu prezent în fața victimei și nu există nicio dovadă că ar fi amenințat-o cu ceva”.

„Instanța constată că nu există niciun temei pentru afirmația victimei (femeie în vârstă de 20 de ani) că ‘nu m-am opus deoarece mi-era frică’, deoarece timp de aproximativ cinci luni, victima nu a povestit nimănui despre faptele inculpatului, în ciuda faptului că a fost agresată în mod constant, victima nu și-a schimbat comportamentul față de colegi și educator, dimpotrivă, în această perioadă de cinci luni, a mers liber la locuința inculpatului, a dormit acolo peste noapte într-un pat cu fiul acestuia”.

Recomandăm și: „Dreptate pentru doctorița română din Germania, hărțuită și ucisă de fostul ei iubit. ‘Pedepsă exemplară pentru criminalul rânjit'” și „Coșmarul unui tânăr român răpit, jefuit și bătut crunt de o bandă de italieni. ‘Ne plictiseam și ne-am decis să-i dăm o lecție'”.