Copii din Vaslui se confruntă cu o imagine înfricoșătoare: sunt pișcați de purici, murdari și flămânzi, iar părinții lor refuză să muncească, trăind doar din ajutorul social.

Ieri, jandarmii și reprezentanții DGASPC Vaslui au venit într-o locuință din satul Leoști, comuna Tătărăni, pentru a prelua trei copii cu vârstele de 10 ani, 5 ani și, respectiv, 3 ani, care erau ținuți în condiții de trai de neimaginat.
Marți dimineață, jandarmii și asistenții sociali au mers la ușa unei case din satul Leoști, comuna Tătărăni, județul Vaslui, pentru a lua cei trei copii minori, care erau condamnați să trăiască într-o situație dificilă alături de părinți, așa cum afirmă autoritățile.
Unul dintre copii, o fetiță în vârstă de 10 ani, era doar a tatălui Valentin, rezultată dintr-o relație anterioară, în timp ce fetița de 5 ani și un băiețel de 3 ani erau copiii lui Valentin și ai concubinei sale, Georgiana. Toți cei trei copii trăiau o viață plină de privațiuni, deoarece cei doi adulți refuzau să muncească și se mulțumeau să trăiască din alocații, conform Vremii Noi.
Ei nu aveau propria casă și locuiau într-o colibă, în baza bunăvoinței altor oameni sau unde li se oferea un adăpost. Rapoartele asistenților sociali prezentate instanței conțin elemente revoltătoare, greu de înțeles pentru oricine cu o minimă empatie.
„În bucătărie, vasele erau murdare, aerul era greu de respirat, mirosind a urină, fecale și rozătoare. Păduchii erau peste tot, începând de la interiorul casei, până pe haine și pe pielea copiilor. (…) Părinții nu aveau abilități parentale și nu înțelegeau responsabilitățile de părinți, iar veniturile erau aproape inexistente, copiii fiind valorizați doar prin prestatiile sociale pe care le primeau și ajutoarele oferite de diferiți săteni și de instituții de sprijin”, au constatat asistenții sociali.
Prin urmare, aceștia au propus urgenta scoatere a copiilor din familie, considerând că aceștia erau în pericol iminent alături de acești părinți.
Pe de altă parte, Valentin și Georgiana resping acuzațiile și au început să plângă în hohote când au înțeles că le vor fi luați copiii. Ei susțin că aveau grijă de copii și că statul le-a luat copiii în mod abuziv. Totuși, recunosc că nu aveau niciun venit stabil și că se bazau în principal pe mila celor din jur.
„Eu îi spălam pe copii. De ce au spus că nu îi spălam, dacă eu aveam grijă de ei? Da, existau păduchi în casă, așa cum există în orice casă, nu? Aceasta nu este locuința noastră, deoarece noi nu avem o casă proprie, dar urma să avem. Un om bun din Huși, Marin Lila, voia să ne ofere o casă construită de el în Stroiești, să fie a noastră și să fim cu toții acolo. I-am spus celor de la Protecția Copilului că vom avea o casă proprie, dar ei au spus că ne vor lua copiii, pentru că aceștia nu sunt în siguranță cu noi. Noi vrem ca copiii noștri să ne fie redați. Să ne dea copiii înapoi, deoarece sunt ai noștri”, a declarat femeia, plângând.
În sat, însă, localnicii consideră că DGASPC Vaslui nu a acționat greșit, deoarece copiii trăiau la limita supraviețuirii.
„Ei nu aveau nimic. Tot ce aveau cred că încăpea în două sacoșe. Nu vor să muncească și când nu îți place munca, nu poți pune nimic pe masă. Copiii erau frumoși, dar săraci, dar nu era vina lor. Erau mereu flămânzi. Tot ce primeau era din mila satului. Statul nu ar trebui să le dea copiii înapoi, decât când devin oameni muncitori și responsabili”, spun localnicii din satul celor doi vasluieni.