Colonia uitată de la hidrocentrala Porțile de Fier, descrisă ca micul paradis al lui Ceaușescu: „Eram nevoiți să muncim 16 ore pe zi pe șantier”

În anii ’60, satul Gura Văii, situat la marginea orașului Drobeta Turnu Severin, a devenit un imens șantier unde au lucrat peste 10.000 de români la construcția Sistemului Porțile de Fier I. Deasupra coloniei, Ceaușescu avea propria casă de oaspeți, cu vedere la noua hidrocentrală.

Gura Văii, locul de unde a pornit construcția celei mai mari hidrocentrale din România, Porțile de Fier I, păstrează istorii tulburătoare despre colosul de pe Dunăre. Grigore Sfetcu, unul dintre foștii muncitori la proiect, s-a născut și a crescut acolo, legându-și viața de acest loc. În anii ’50, satul era o mică așezare de pescari, până când a început construcția sistemului hidroenergetic Porțile de Fier I.

Lucrările la barajul Porțile de Fier I, proiect româno-iugoslav, au început în 1964, sub conducerea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej și Iosif Broz Tito. Mai târziu, au fost deschise două șantiere uriașe, unul pe malul sârbesc și altul pe malul românesc al Dunării.

După finalizarea lucrărilor, mulți muncitori au plecat să lucreze la hidrocentrala Porțile de Fier II, situată la 50 de kilometri de Drobeta Turnu Severin. Construcția acesteia a început în 1977 și s-a finalizat în 1986, angajând peste 10.000 de oameni. Astăzi, zona a devenit un „oraș-fantomă”, locuit de câteva zeci de familii.