În timpul iernilor din perioada comunistă, oamenii trebuiau să facă față unor condiții dificile. Un exemplu este povestea unei persoane care pleca de acasă la 4 și jumătate dimineața și parcurgea pe jos 12 km.

Drumurile au fost blocate, școlile închise, transportul în comun paralizat, copacii căzuți sub greutatea zăpezii, străzile neatinse de utilajele de deszăpezire, ambulanțele blocate în nămeți – toate acestea s-au întâmplat într-un episod iernatic autentic. Românii care au trăit astfel de experiențe spun că așa erau iernile înainte și nu se plângeau. În schimb, mulți se întreabă acum cum o zăpadă considerată normală în urmă cu câțiva ani poate cauza atât de multe dificultăți.

Unii oameni se bucură de zăpadă ca niște copii și se întreabă de ce unii se plâng de condițiile de iarnă. Pe de altă parte, alții rememorează iernile grele din trecut, când zăpada era un lucru obișnuit și copiii mergeau la școală indiferent de vreme, fără încălțăminte de schimb.

Diferite povești și amintiri ale oamenilor reflectă modul în care iernile aspre din trecut erau gestionate, fără plângeri sau probleme majore. În prezent, blocajele din București au afectat și orașele mai mici, iar autoritățile și-au luat măsuri pentru a face față evenimentelor.

Deși iernile de altădată erau mai dure, oamenii se descurcau cum puteau pentru a ajunge la muncă sau la școală. Naveta era o provocare și un efort considerabil, dar oamenii știau că trebuie să ajungă la destinație, indiferent de condițiile meteo.