Povestea de succes a surorilor Andreea și Georgiana, crescute la orfelinat, care au fost admise la Teatru.

Andreea și Georgiana Chelici, cele două gemene din Galați, au crescut într-un centru de protecție a copiilor. Recent, ele au fost admise la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași, având visul de a juca pe scenă și de a bucura publicul.

Povestea a celor două surori gemene din Galați, Andreea și Georgiana Chelici, este una care întrece orice scenariu de film. Deși au fost crescute într-un centru de protecție al copiilor de la vârsta de cinci ani, ele reprezintă un exemplu pozitiv și o sursă de inspirație pentru copiii care au crescut în orfelinate.

Într-un interviu acordat ziarului „Adevărul”, Andreea își povestește pasiunea sa pentru teatru. „În anul 2021, am descoperit voluntariatul la Teatrul Dramatic din Galați. A fost o experiență dificilă la început, ceva cu totul nou pentru mine, dar mi-a plăcut foarte mult. Am întâlnit oameni la teatru care m-au încurajat și m-au ajutat să merg pe acest drum până la facultate. Am descoperit că îmi doresc să fac o profesie și să devin actriță. Acest voluntariat mi-a schimbat total viața”, mărturisește Andreea.

Pe parcursul acestui proces, Andreea a avut mereu alături sora sa geamănă, Georgiana, care a fost și ea admisă la Facultatea de Teatru din Iași, la secția de păpuși și marionete. „Am făcut voluntariat împreună, ne-am pregătit împreună. Sora mea a fost admisă la secția de păpuși și marionete. Examenul a fost unul frumos. Am avut emoții, dar am reușit să ieșim din zona de confort. Am avut de recitat poezii, de interpretat monologuri, de povestit, de cântat și de dansat. Am avut sprijinul doamnei Gabriela Lovin, de la teatru, care ne-a ajutat foarte mult”, povestește tânăra.

Cele două surori sunt recunoscătoare persoanelor din sistemul de protecție care le-au ajutat să devină ceea ce sunt acum. „De la vârsta de cinci ani am crescut într-o casă de copii. Au existat momente dificile în care nu doream asta… În orice caz, acasă nu aveam condiții și am ajuns la concluzia că este cel mai bine pentru noi. De fapt, în centru am învățat tot ceea ce știu acum. Am avut norocul să avem persoane care ne-au sprijinit. Doamnele instructori ne-au crescut în mare măsură. Nu mi-e rușine cu trecutul meu. Vreau să fim un exemplu pentru ceilalți copii”, mărturisește Andreea.

Deși au crescut într-un sistem de protecție, cele două gemene au avut întotdeauna alături mama lor, care a menținut legătura cu ele și a venit să le viziteze ori de câte ori a putut. „Mama a rămas mama pentru noi. A fost mereu alături de noi, venea și ne vizita în weekend-uri, ne lua în vacanțe. A fost mereu lângă noi. Îi datorăm în mare măsură succesul nostru. Ea ne-a încurajat mereu și ne-a învățat lucruri bune. Este foarte fericită și mândră de noi, ne spune mereu. Suntem trei fete. Am crescut într-un orfelinat, dar am învățat, am luptat pentru viitorul nostru și acum studiem la facultăți din Iași”, povestește Andreea.

În viitorul apropiat, Andreea vrea să se bucure de facultate și de tot ceea ce îi oferă. Visul ei este să joace pe scenă, să încânte publicul și să călătorească pentru a descoperi lumea. „Știu că voi învăța multe, că voi cunoaște mulți oameni și vreau să mă bucur de toate aceste lucruri noi din viața mea. Iubesc să călătoresc, să descopăr orașe, să mă bucur de peisaje, îmi place mult natura. (…) Nu visez la un teatru anume, vreau doar să joc pe scenă. Am emoții când urc pe scenă, dar sunt constructive. Mulțumesc voluntarilor și oamenilor de la teatrul din Galați, care ne-au ajutat foarte mult”, spune Andreea.

În final, tânăra studentă are și un sfat pentru copiii care cresc în centrele de protecție ale statului. „Este extrem de important să luptați pentru viitorul vostru. Știu că sunt mulți copii fără părinți, dar acest lucru trebuie să vă determine să luptați cât mai mult pentru viitorul vostru. Este important să nu vă dați bătuți. Pe mine, de exemplu, m-a ajutat și sportul. Am jucat baschet timp de șase ani, iar când eram pe teren mă detașam de problemele vieții mele. Sportul a fost pentru mine o formă de evadare. De asemenea, am știut să mă feresc de pericole și să evit influențele negative. Am avut surorile mele și a fost de ajuns”, concluzionează Andreea.